Expoziția virtuală „Monumentul Unirii din Basarabia”

avizeavize

01.12.2020

Evenimentele din spațiul european din anii 1917 – 1918 au oferit șansa românilor să încheie procesul de formare a statului unitar național român. La 1 decembrie 1918 din componența României alături de Vechiul Regat făceau parte Basarabia, Bucovina, Transilvania. Deși ridicat mai târziu de la Marea Unire, în Basarabia, la Chișinău unul dintre simbolurile Unirii a devenit monumentul domnitorului Țării Moldovei Ștefan cel Mare (1457 – 1504) din Piața Marii Adunări Naționale.

Fondul arhivistic „Sculptorul Alexandru Plămădeală”, din cadrul Direcției Generale Arhiva Națională, păstrează surse importante, deosebit de valoroase referitoare la această capodoperă.

Conform informației din Monitorul Comunal – Chișinău, ideea proiectării monumentului a aparținut generalului Vasile Rudeanu, Comandant al Corpului III Armată din Chișinău. Acesta l-a îndemnat pe sculptorul Alexandru Plămădeală, directorul Școlii de Belle Arte din Chișinău să o realizeze. Primarul Chișinăului Gherman Pântea, a cerut șefului Serviciului Tehnic, arhitect E. A. Bernardazzi, ca alături de colegii săi, în mod gratuit să efectueze calculele tehnice necesare. În scopul colectării sumelor necesare, pe lângă Primăria municipiului Chișinău a fost înființat un Comitet. Primăria a oferit brațe de muncă și transport.

Lucrările au luat startul în anul 1924. Procesul de creație a durat ceva timp. În fondul arhivistic menționat, printre mai multe imagini care au surprins activitatea din atelierul Școlii de Belle Arte, se păstrează și fotografii ale proiectului inițial, precum și cele ale proiectului final ale monumentului.

O machetă din ghips a Monumentului domnitorului Ștefan cel Mare. Sculptor Alexandru Plămădeală.

Alexandru Plămădeală a ales locul amplasării operei, la intersecția a două străzi importante și a supravegheat procesul instalării soclului și a monumentului. Soclul a fost clădit din piatra adusă de la cariera Cosăuți, județul Soroca. Extragerea blocurilor a fost efectuată de către maistrul pietrar Ion M. Șindilă din acea comună.  Meșterul s-a angajat să mai confecționeze alte 14 vaze decorative și doi piloni din piatră, care trebuiau să constituie complexul arhitectural.Lucrările de extragere a blocurilor au durat 5 luni, aprilie – septembrie 1925. Până la Gara Florești blocurile au fost transportate pe remorci cu roți de fier și sistem de frânare, trase de boi. De acolo, cu cheltuiala statului, au fost încărcate în 43 vagoane a câte 15 tone fiecare și aduse la Chișinău. Statuia de 5,2 m a fost turnată în bronz la București, în atelierul V. Râșcanu. Bronzul, prin intermedierea generalului Rudeanu, a fost oferit de către Ministerul de Război și provine din topirea a 6 tunuri obținute drept trofee în Războiul pentru Independența României 1877 – 1878.

Dezvelirea oficială a monumentului lui Ștefan cel Mare a avut loc la 29 aprilie 1928, în cadrul ceremoniilor de aniversare a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul Român.

În vara anul 1940, în timpul retragerii din Basarabia, administrația română a evacuat monumentul la Vaslui. Monumentul a fost readus la Chișinău în anul 1942. Primăria municipiului Chișinău a inițiat lucrări de ridicare a unui nou soclu. Cu această ocazie a fost comandată piatră de la cariera Cosăuți. Lucrările pentru restaurarea soclului au fost luate în antrepriză de către același maistru pietrar Ion Șindilă. La ordinul Guvernatorului Basarabiei, generalul Constantin Voiculescu, Camera Agricolă Soroca a pus la dispoziție tractoare pentru transportarea blocurilor. Până la încheierea lucrărilor statuia domnitorului a fost ridicată pe un soclu provizoriu în fața clopotniței din parcul Catedralei, din centrul Chișinăului.

Ofensiva trupelor sovietice din primăvara anului 1944 a determinat evacuarea Basarabiei, inclusiv a monumentului. De această dată monumentul a fost dus la Craiova. În urma intervenției părții sovietice statuia a fost adusă la Chișinău și amplasat la intrare în Grădina Publică „Ștefan cel Mare” (pe atunci Parcul „A.S.Pușkin). Statuia a suferit unele modificări. La 26 august 1945 a avut loc dezvelirea oficială.

Monumentul lui Ștefan cel Mare, anul 1968

În perioada sovietică monumentul a continuat să fie un simbol național. În anul 1964 autoritățile intenționau, din considerente ideologice, să scoată din centru Chișinăului monumentul lui Ștefan cel Mare. Mai mulți tineri au protestat. Când delegațiile oficiale din republicile unionale, cu ocazia ,,serbării celor 40 ani de la înființarea RASSM”, participau la plantarea Aleii Prieteniei în Parcul Pușkin, acești tineri au depus flori la monumentul lui Ștefan cel Mare. Pentru a evita nemulțumiri publice autoritățile au decis să lase monumentul în centrul capitalei, dar l-au deplasat spre interiorul parcului. În locul monumentului lui Ștefan cel Mare a fost amplasat monumentul lui „Lenin”.     

În anul 1990 monumentul a fost reinstalat pe locul inițial, pe un soclu nou, proiectat după cel din anul 1928.