4 iulie, 2025, Chișinău. Despre accesul la toate dosarele represiunilor politice sovietice

Accesul la informație este unul din drepturile fundamentale ale omului. Acest drept este sacrosanct mai ales atunci când se referă la persecutarea nedreaptă, barbară, în plin secol 20, în timp de pace, a zeci și sute de mii se oameni. De către un stat care se pretindea a fi cel mai progresist din istoria umanității, URSS, dar, în fapt, era cel care a criminalizat nu numai oamenii cu oarecare avere, ci și pe toți cei care nu erau de acord cu politica sa, indiferent de cenzul de avere, chiar săraci, dar care erau deprinși să se exprime liber. A fost o persecuție a elitelor de la țară și oraș deopotrivă, a liderilor tuturor comunităților etnice dintr-un teritoriu dat, în cazul respectiv din Republica Moldova, elite, fie economice, politice, din educație sau cultură.

Dosarele cu privire la represiunea politică sovietică au început să devină accesibile abia după 1989 când, la nivelul conducerii supreme a URSS, în plină Perestroika, se decide reabilitarea în masă, s-a spus, a victimelor stalinismului. O legislație similară a fost adoptată de autoritățile de la Chișinău, piatra de temelie fiind Legea 1225 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice din decembrie 1992. Dosarele respective însă  au fost până deunăzi împrăștiate în depozitele prăfuite ale mai multor insituții care aveau în administrare aceste dosare, dar fără ca accesul la acestea să devină o prioritate instituțională. Din această cauză, atunci când cetățenii se adresau pentru a accesa informațiile din dosarele propriilor condamnări politice sau a rudelor lor, primeau un răspuns întârziat, care putea dura până la câteva luni de zile. Alteori, putea dura și ani de zile până un dosar era identificat la o a doua sau terță instituție.

Era o situație anormală și parcă nimeni nu era vinovat de acest lucru. Dar, pentru cetățeni, statul era de vină.

Noua echipă a Agenției Naționale a Arhivelor, investită în aprilie 2022, a înțeles perfect acest lucru, a identificat problema și a purces la rezolvarea acesteia. Cu alte cuvinte, am conștientizat ce rol important revine arhivelor în suita de acțiuni ale guvernării actuale de a reda încredere cetățenilor în autoritatea statului. Noi am acționat cu hotărâre și determinare în tot acest răstimp pentru că am crezut și credem în continuare că este vorba de o reparație morală fără de care nu putem să mergem înainte ca societate, ca stat candidat la statutul de membru deplin al UE. Mai mult, este o formă de justiție simbolică pe care mulți cetățeni o așteptau demult, iar alții nu mai nădăjduiau să se înfăptuiască vreodată în formatul pe care noi îl oferim astăzi.

Drept urmare a eforturilor depuse de echipa ANA, în perioada iunie 2023-iunie 2025, la arhivele statului au fost transferate toate dosarele pe represiunea politică sovietică. Este vorba de aproape 30 mii dosare, dintre care o treime de la SIS și 2/3 de la MAI.

Anterior, în perioada anilor 2010-2015, au fost transferate cca 15 mii dosare de la SIS și cca 5 mii de la MAI, adică aproximativ 40 % din total.

La moment, avem la dispoziție cca 50 mii dosare. Ceea ce înseamnă că în ultimii doi ani am reușit să aducem 60 % din dosarele existente pe represiunea politică sovietică la ANA.

Aceste 50 de mii de dosare conțin numele a peste 100 mii persoane. Ceea ce e în concordață și cu statistica sovietică care a menționat că în ianuarie 1953, în GULAG se aflau 95 mii de originari din RSS Moldovenească.

Pentru a accesa listele dosarelor represiunii sovietice, am elaborat o platformă online, care conține listele tuturor dosarelor care se află la păstrare la ANA, atât cele primite în 2010-2015, cât și cele primite în ultimii doi ani, în total, cca 50 000 dosare. Astfel, cetățenii pot identifica de la distanță dosarul pe care îl caută. Fără a se prezenta fizic la sediul central al Agenției Naționale a Arhivelor, amplasat pe str. Gheorghe Asachi 67B.

Linkul: https://doc.arhiva.gov.md/repres.php

Accesul la toate dosarele pe represiunea politică sovietică este asigurat începând de astăzi, din data de 4 iulie 2025, fie printr-o cerere prelalabilă la adresa electronică: secretariat@arhiva.gov.md, fie în regim ad hoc, prin prezentarea la ANA fără programare. Accesul la această categorie de dosare vor avea persoanele deportate sau rudele acestora, precum și cercetătorii interesați de subiect, la semnarea unei declarații pe proprie răspundere în ce privește utilizarea datelor cu caracter personal.

Mulțumim tuturor instituțiilor implicate în acest proces lung și anevoios, în special MAI, SIS (atât conducerii, cât și colectivelor de arhiviști din aceste două instituții), Guvernului și Ministerului Justiției.

În același timp, ANA face un apel către toți cetățenii care urmează să acceseze această categorie de dosare. Ele pot conține informații sensibile, dureroase, șocante. De exemplu, cum un țăran și-a pierdut în Siberia trei copii, sau cum mama unei familii numeroase a fost agresată de soldații sovietici veniți noaptea pentru a efectua deportarea din 1949. Dosarele pot conține, uneori, referire la martorii audiați pe baza cărora s-a inclus o familie sau alta în lista de deportați. Este ceea ce în popor se numesc “turnătorii” sau “trădătorii”, cei care denunță, iar fenomenul – delațiunea. Uneori, este sigur că așa s-a întâmplat, dar de multe ori nu știm exact cine a denunțat pe cine. Este important să înțelegem că vinovat de deportare și alte forme de represiune politică este regimul sovietic, autoritățile de la Moscova și cele comuniste de la Chișinău și din teritoriu. Dacă încercăm să dăm vina pe un vecin sau o rudă care a denunțat, încă o dată, despre care nu știm exact dacă a fost așa, Stalin și acoliții săi dorm liniștiți pe lumea cealaltă și susținătorii lor de astăzi din Rusia jubilează că nu ei sunt vinovați. Or, justiția de tip sovietic s-a făcut pe baza principiului de clasă pe care l-a formulat cel mai reușit Martyn Latsis, adjunctul lui Feliks Dzerjinski, șeful CEKA, în 1918, care spus că atunci când cekiștii au de-a face cu un suspect sau altul, nu trebuie să se caute probe dacă este vinovat sau nu, ci să identifice apartenența socială a inculpatului și, de aici, trebuie să urmeze verdictul.

Cu alte cuvinte, delațiunea trebuie privită ca o strategie de supraviețuire a unei justiții bazată pe criteriul ideologic, pe apartenența la o clasă socială. Și, ceea ce trebuie să ne intereseze, de fapt, este soarta a zeci și sute de mii condamnați politici, nu detaliile justificative, măsluite, falsificate, din dosarele poliției politice sau civile sovietice.

Nu în ultimul rând, anunțăm ANA a elaborat o expoziție nouă pentru ceea ce numim generic “Trenul Durerii”, aflat la a treia ediție în PMAN, un proiect inițiat și coordonat de Guvernul Republicii Moldova. Acolo se regăsesc soarta condamnaților politici nu numai din perioada 1940-1951, dar și din stânga Nistrului din interbelic și a celor represați după 1953, până în anii 1980. Deci cuprinde toată perioadă sovietică, din 1918, de la declanșarea Terorii Roșii, până în 1989.

Ceremonia de deschidere a expoziției va avea loc sâmbătă, 5 iulie, la orele 20.00. De duminică, 6 iulie, de la orele 9.00 la 21.00, expoziția va fi disponibilă în regim obișnuit până în 27 iulie.