la proiectul „Chipuri basarabene din România interbelică”

al Directorului Agenției Naționale a Arhivelor, Elena FRUMOSU

19.04.2021

Cel mai palpitant aspect pe care-l poate surprinde  o fotografie  de epocă,  este viața privată a omului

Stimați colegi, cercetători și toți cei interesați de istoria națională,

Valorificarea documentelor fondurilor arhivistice rămâne unul dintre obiectivele majore ale sistemului arhivistic. Obiectivul  vizează drepturile  cetățeanului și interesul statului în diverse domenii ale vieții sociale: economie, mediu ambiant, sănătate, familie,  știință, învățământ, cultură, religie, jurisprudență etc.

Cercetarea în arhive, editarea documentelor, vernisarea expozițiilor, informarea publicului larg prin canale media despre conținutul și volumul documentelor, certificarea datelor, eliberarea extraselor și a copiilor de pe documentele de arhivă urmare a  solicitărilor, sunt forme tradiționale  de valorificare a patrimoniului documentar național.

Noile tehnologii informaționale care oferă astăzi noi posibilități în domeniul valorizării datelor inedite, acelor puțin cunoscute, au adus documentul de arhivă mai aproape de persoana interesată, făcând posibilă apariția noilor forme de valorificare – cele virtuale. În această ordine de idei, alături de alte procese arhivistice, modificate urmare a implementării tehnologiilor informaționale, formele virtuale de valorificare se află în miezul abordărilor, dar și a practicii arhivistice actuale.

Totodată, se pune problema corpusurilor de documente care pot fi valorificate prioritar în acest fel. Considerăm că aici un factor determinant, care merită să fie luat în considerație, este interesul publicului larg, manifestat, mai ales, pentru documentele cinematografice și fotografice.

La capitolul dat, marea problemă, pe care suntem obligați s-o semnalăm, este ideologizarea procesului de completare a arhivelor în perioada sovietică, proces care și-a lăsat amprenta și  asupra documentelor fotografice. Bineînțeles că, având în vedere contextul istoric în care au fost create, valoarea arhivistică a documentelor foto și cinematografice pe care le avem actualmente în arhivele de stat, nu este pusă la îndoială, însă fenomenul nefast a acoperit cel mai palpitant aspect pe care-l poate surprinde o fotografie de epocă – viața privată a omului.

Astfel, constatăm cu regret, că în perioada sovietică arhivele de stat n-au fost completate cu documente de acest fel. Mai mult, în arhive sunt,  în general, foarte puține foto-documente din perioada interbelică, întrebarea privitoare la înlăturarea acestei lacune, impunându-se în mod pregnant.

În acest context, soluția pe care am identificat-o se referă la  o nouă abordare a relațiilor pe care le pot avea arhivele de stat cu instituțiile, organizațiile, întreprinderile, în calitatea lor de surse de completare a Fondului Arhivistic al Republicii Moldova (FARM), dar și cu alte persoane fizice și juridice din țară și diasporă, inițiind o colaborarea extinsă în vederea identificării, certificării și valorificării fotografiilor originale din Basarabia României interbelice.  

Legenda proiectului

Prima instituție care deschide acest important proiect este I.P.L.T. „Gheorghe Asachi” cu care am început colaborarea și a cărei legendă este următoarea.

În una din zilele lui februarie curent, șeful Direcției cercetare a DGAN, Dl. Tudor Ciobanu, istoric, cercetător, care se preocupă de segmentul valorificării documentelor FARM, ne-a comunicat despre  inițiativa unor profesori ai Comisiei Metodice Limbă și Istorie de la Liceul „Gheorghe Asachi” din Chișinău de a promova, împreună cu elevii, valorile  naționale prin studiul istoriei familiei, a fotografiilor personale  din perioada interbelică. În acest sens, și-au propus vernisarea unor expoziții în cadrul liceului cu descrierea fotografiilor.

Inițiativa ne-a bucurat și ne-a entuziasmat, totodată. Tangențele, la acel moment, cu problema arhivistică sus-menționată fiind evidente, ne-am propus  o colaborare cu liceul, care, de altfel, este sursă de completare a FARM.  Totodată, ne-am gândit că exemplul Liceului „Gheorghe Asachi” poate fi urmat doar dacă proiectul va fi mediatizat, vernisând pe pagina web oficială a Agenției (www.arhiva.gov.md) expoziții on-line de fotografii de epocă restaurate, cu descrierea detaliată și profesionistă a documentelor, cu un inventar (Catalog) în același format, pentru ca utilizatorul să poate accesa localitatea sau numele de care este interesat. 

Primele poze care au intrat la fotocopiere și restaurare în laboratorul Agenției ne-au impresionat. Am obținut o colecție de „chipuri” ale strămoșilor care au dorit să-și înveșnicească amintirea. Privite, la propriu și figurat, în ansamblu, aceste documente limpezesc aspectele vieții cotidiene, servind  elemente indisolubile în reconstituirea evenimentelor în integritatea lor. Abordând fotografia ca parte a epocii în care a fost creată, ne permitem a le examina nu numai ca surse, ci și în calitate de obiect de sine stătător al studiului prin care putem urmări unele procese sociale în dinamica lor.  Deși tentația noastră de a avea documentele prețioase în fondurile arhivistice a fost și rămâne mare în continuare, înțelegem că fotografiile originale reprezintă o relicvă de familie, iar copiile nu se acceptă în arhivele de stat. Răspunsul  la această dilemă l-am găsit în alte funcții ale arhivelor – expertiza și evidența patrimoniului documentar.

Agenția Națională a Arhivelor va expertiza toate fotografiile originale prezentate,  aplicând ștampila mică pe partea verso a foto-documentului, ceea ce semnifică veracitatea acestuia. Apoi, fiecare document de acest fel va fi inclus într-un inventar (registru arhivistic de evidență) separat pentru un fond digital de asigurare cu fotocopii, instrument arhivistic prin care va fi dusă atât evidența fotocopiilor, cât și, prin descriere, cea a documentelor originale din colecțiile personale, păstrate în familii.

Colaborarea cu fiecare partener va începe cu semnarea unui Acord  de parteneriat și se va încheia cu vernisarea pe site-ul Agenției a unor expoziții virtuale de fotografii din Basarabia României interbelice. 

În acest context, fac apel de participare la proiectul pe care sunt tentată să-l numesc, Proiect de Țară,  către toți cei interesați în promovarea valorilor naționale prin intermediul foto-documentelor din perioada interbelică, aflate în colecțiile personale. Invoc argumentul valorizării acestor documente atât în legătură cu necesitatea cercetării parcursului fotografiei de la sursă primară într-un studiu de familie la obiect distinct de analiză în cadrul unor fonduri de arhivă, cât mai ales pentru întregirea bazei documentare de studiere a istoriei Basarabiei, într-un proiect comun extins și încurajator de cunoaștere a istoriei naționale.