Campania antialcoolică în RSS Moldovenească (1985-1987) reflectate în fondul arhivistic al Agenției Naționale a Arhivelor

În Uniunea Sovietică, de-a lungul istoriei sale, s-au înregistrat mai multe campanii antialcoolice. Cea declanșată în anul 1985 a fost însă cea mai radicală şi cea mai tragică pentru producătorii de băuturi alcoolice. La sfârșitul anilor 70 ai secolului al XX-lea, consumul de băuturi alcoolice în URSS a ajuns la un nivel record. Chiar dacă au avut loc mai multe campanii de combatere a beției și alcoolismului în anii 1918, 1929, 1958 şi 1972, consumul de alcool în Uniunii Sovietice creștea în continuare. Nici în perioada țaristă, nici în cea stalinistă consumul de alcool anual pe persoană nu depășea 5 litri. În anul 1984 însă atingea 10,5 litri anual de persoană, iar luând în considerație și fabricarea ilegală a băuturilor alcoolice şi a țuicii, această cifră depășea, probabil, 14 litri. După unele calcule, acest nivel  de consum se echivala cu 90-110 de sticle de votcă în an la fiecare bărbat matur.

Iniţiatorii campaniei antialcoolice au fost membrii Biroului Politic al CC al PCUS, Mihail S. Solomenţev şi Egor Lihaciov. Campania începea la numai după 2 luni de la venire la putere a lui Mihail Gorbaciov și devenit cunoscută publicului larg drept „gorbaciovistă”.           

La 7 mai 1985 au fost aprobate Hotărârea CC al PCUS  „Cu privire la măsurile pentru combaterea beției şi alcoolismului” şi hotărârea Sovietului de Miniştri al URSS Nr. 410 „Cu privire la măsurile pentru combaterea beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a țuicii”, care au dat start campaniei antialcoolice şi prescria tuturor organelor de partid, administrative şi de drept implicarea activă în lupta cu beţia. Prin aceste hotărâri se preconiza limitarea considerabilă a producerii alcoolului, locurile de comercializare şi timpul de comercializare a băuturilor alcoolice.

La 16 mai 1985 a fost publicat Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS „Cu privire la intensificarea luptei împotriva beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a basamacului”, care prevedea tragerea la răspundere penală şi administrativă în procesul combaterii alcoolismului. Asemenea decrete au fost aprobate în toate republicile unionale, inclusiv și în RSS Moldovenească.

La Chișinău campania antialcoolică începe oficial de la  28 mai 1985 prin decretul Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM „Cu privire la măsurile pentru intensificarea luptei împotriva beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a țuicii”, iar la 30 mai 1985 a fost aprobată hotărârea Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenească Nr. 177 „Cu privire la măsurile pentru combaterea beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a țuicii”.

La 1 ianuarie 1985 erau înregistrați la evidența organelor medicale 68180 de persoane cu  statutul „alcoolici hronici”, iar bolnavi cu dereglări psihice erau înregistrați 161379 persoane, cu 59,2 % mai mult ca în anul 1981. În 1984 în republică din numărul total de infracțiuni, mai mult de 3000 au fost săvârșite în stare de ebrietate (mai mult de 50 %), iar 5,5 mii de tineri, inclusiv fete, au fost înregistrați în centrele narcologice pentru dezalcoolizare. În 1985 erau la evidență în ambulatoriile narcologice 4700 de tineri. În anul 1984 au fost trași la răspundere pentru încălcarea legislației antialcoolice 83027 de persoane, cu 16,1% mai multe cazuri ca în anul 1983. La general pe republică, în stare de ebrietate au fost săvârșite 70% din omorurile premeditate, 73 % din actele de huliganism grav, 63% din leziunile corporale grave, 58% din tâlhării și 53 de jafuri.

Rolul principal în lansarea și organizarea campaniei antialcoolice din anul 1985 l-a avut implicarea Partidului Comunist al Moldovei, care reluat direct inițiativa unională de combatere a alcoolismului.

Un element important de aplicare a legislației și  inițiativelor în domeniului luptei cu beția și alcoolismul l-au avut Comisiile de luptă cu beția la nivel republican, local și instituțional, care își aveau originile din campania antialcoolică din anul 1972. Comisiile instituționale, care aveau menirea să devină un element activ în campania antialcoolică în colectivele de muncă aveau propriul regulament, aprobat prin Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM, ca și Regulamentul Comisiilor pentru lupta cu beția la nivel republican și local. Ca urmare a eșecului implementării campaniei antialcoolice, Comisia Republicană de luptă cu beția de pe lângă Consiliul de Miniștri al RSSM își modifică componența la 30 decembrie 1986.

Un rol important în această campanie antialcoolică au avut-o şi organizațiile obștești, care erau create de organele de partid şi susțineau politica acestuia. O asemenea organizație a fost Asociația unională benevolă pentru modul sănătos de viață „Speranța”, care a fost creată la 25 septembrie 1985 în cadrul Conferinței de constituire la nivel unional. La nivel republican Conferința de constituire a Societății Republicane benevole pentru modul sănătos de viață „Speranță” a avut loc la 26 octombrie 1985, care era creată cu susținerea Comitetului Central al PCM, în majoritatea cazurilor la baza structurii fiind organizațiile primare ale sindicatelor din colectivele de muncă din întreaga republică. Deși a fost susținută și ghidată în permanență de organul central de partid, organizația nu și-a îndeplinit scopul propus, cauzele fiind multiple, însă și modul de organizare și de activitate al ei fiind nesatisfăcătoare.

Chiar de la bun început campania antialcoolică începută în anul 1985 a cunoscut unele rezultate pozitive, problema alcoolismului devenind una centrală și prioritară în politica statului. Astfel, fiind implicate toate structurile puterii de stat și de partid, se puneau în practică dezideratele Plenarei a XXVII-a a PCUS. Se impunea limitarea producerii băuturilor alcoolice, micșorarea punctelor de comercializare a băuturilor alcoolice, micșorarea la maximum a timpului de comercializare a acestora, cât și a contracarării producerii și comercializării ilegale a alcoolului prin constrângeri administrative și penale. Se impunea și propaganda ideologică antialcoolică în rândurile membrilor de partid și ai societății sovietice, care urma să „lupte până la capăt cu beția şi alcoolismul”. S-a ajuns până la „convingerea” (constrângerea) populației de a sărbători evenimente fără alcool, inclusiv nunți și cumătrii.

În republică aveau loc controlul permanent al conducerii în lupta cu beţia şi alcoolismul. Chiar de la bun început s-au luat măsurile necesare în domeniul evidenței partinice și guvernamentale de aplicare a campaniei antialcoolice.

În perioada ianuarie-septembrie 1985 au lipsit de la serviciu pe motiv de beție 3890 de lucrători, pentru folosirea alcoolului au fost penalizați prin reduceri de salariu 2191 de lucrători. În prima jumătate a anului 1985 au fost lipsiți de premiu pe motiv de beție 6,5 mii de angajați, de foi de odihnă la sanatorii și case de odihnă 734 de angajați, au fost scoși din rândul celor ce urmau să primească spațiu locativ 255 de persoane, 303 angajați au fost excluși din rândurile sindicatelor. Până la sfârșitul primului trimestru al anului 1987 au fost discutați critic la ședințele colective, la cele ale comisiilor pentru lupta cu beția, trași la răspundere de judecătoriile colective 24 mii de persoane, care au abuzat și au folosit băuturile alcoolice, iar 602 au fost excluși din sindicate. Au fost luate măsuri împotriva a 11 mii de „bețivi”. Au fost trași la răspundere pentru lipsa atitudinii împotriva persoanelor care consumau alcool 234 de persoane cu funcții de conducere.

În perioada mai-septembrie 1985, în raport cu perioada anului 1984, s-a micșorat cu 18,9 % infracțiunile și cu 23,1 % cele grave. Cetățenii au cedat „benevol” peste 470 de aparate de preparare a basamacului.

Deși producerea şi comercializarea alcoolului scade, numărul alcoolicilor crește. Anual  în această perioadă erau înregistrați 50000 de persoane. Productivitatea la persoanele care consumau alcool, conform statisticii, era mai scăzută cu 17-20% decât la cele care nu consumau alcool. Ministerul Sănătății, comitetele raionale şi orășenești de partid poartă o parte din vină din cauza faptului că în republică nu a prins rădăcini crearea centrelor narcologice medicale la întreprinderi, care urmau să trateze persoanele alcoolice. În republică erau doar 855 de locuri în asemenea centre, în timp ce de tratament aveau nevoie 33 de mii de persoane, în august 1986. În 1986, cele 4600 de posturi narcologice obștești au identificat 120 de persoane alcoolice, ceea ce reprezintă 2,4 % din numărul total. La 1 aprilie 1987, la evidența Ministerului Sănătății erau 80 de mii de persoane alcoolice. Majoritatea lor erau locuitori ai satelor, iar dintre aceștia, 20 % erau femei, în timp ce în mediu pe tară erau 12 %, cu 40 % mai mult decât media pe URSS.

În urma luptei cu beția și alcoolismul în primele 9 luni ale anului 1986 au fost sancționați administrativ pentru apariția în stare de ebrietate în public şi consumarea băuturilor alcoolice 55,7 mii de persoane, iar până în luna mai 1987, inclusiv cu anul 1986, 77 mii de persoane. Din ele peste 2 mii au fost aplicate repetat. Aproximativ 1,5 mii de iubitori al alcoolului au fost reținuți în centrele de dezintoxicare medicală. Cea mai gravă situație era în centrele orășenești mai mari: Chișinău, Bălți, Râbnița, Cahul. Un efect mai grav îl avea alcoolizarea persoanelor cu funcții conducere. În perioada sus menționată 242 de conducători de diferite nivele au fost pedepsiți în pe cale administrativă pentru participarea la beții, pentru lipsa acțiunilor față de cei care încalcă legislația antialcoolică, cât și a mușamalizării cazurilor de consum al alcoolului la locurile de muncă. Era destul de răspândit și consumul de alcool în rândul minorilor. În anul 1986 au fost trași la răspundere pentru consumarea băuturilor alcoolice 2253 de minori. Printre cazurile când maturii, chiar și părinții, îi aduc pe minori la starea de ebrietate în 1986, la 564 de persoane le-au fost aplicate sancțiuni administrative, iar în cazul a 846 de asemenea părinți au fost întocmite procese-verbale. Numai în orașul Chișinău au fost trași la răspundere pentru consumul de alcool 471 de minori.

Un pericol aparte, şi cel care ar îndreptăți lupta cu alcoolismul, îl reprezentau persoanele care conduceau mijloacele de transport în stare de ebrietate. La sfârșitul anul 1986 s-au identificat 17 mii de asemenea cazuri, iar în perioada anului 1986 și cu primele 4 luni ale anului 1987 au fost reținuți 28 mii șoferi în stare de ebrietate, din vina cărora au avut loc 931 de accidente rutiere. Regretabil este și faptul că, în stare de ebrietate au fost depistate tot mai multe persoane din sistemul educațional. În 1985 au fost eliberate din sistemul de învățământ 44 de persoane, iar în 1986 – 9 profesori au fost internați în centrele de dezintoxicare medicală, printre aceștia fiind și profesori tineri.

Dacă e să ne referim la domeniul medicinii, în anul 1985 au fost create 2 spitale narcologice și 13 secții narcologice în spitalele raionale și orășenești. În ambulatorul narcologic din Chișinău au fost puse la dispoziție 43 cabinete medicale și 93 de cabinete de asistență necrologică.

În lunile ianuarie-septembrie ale  anului 1985 a scăzut vânzările produselor alcoolice pe republică cu 40% (46 mln. ruble) față de anul 1984. Producerea băuturilor alcoolice în anul 1985 a scăzut față de anul 1984 cu 548 mln. ruble. În republică a scăzut cu 42,2 % numărul întreprinderilor care  comercializau produsele din vin și vodcă. Numai în lunile mai-septembrie 1985, în camparație cu aceiași perioadă a anului 1984, comercializarea acestor produse a scăzut cu 33,7 %. Este atestată o creștere a volumului vânzărilor produselor răcoritoare, băuturilor nealcoolice, sucuri, lactate, patiserie și altele cu 30 %, însă această creștere nu acoperea pierderile menționate anterior. Se întreprind măsuri de reorientare a producției de băuturi spirtoase și de vinuri de către fabricile din republică în produse pentru industria alimentară, panificație și cea farmaceutică.

Un an determinant în domeniul luptei cu beția și alcoolismul a fost și anul 1986, în care au fost înregistrate rezultate „pozitive în acest domeniu”. Însă, trebuie de menționat aici că, acest proces încă nu era caracteristic pentru toată țara și nu era conștientizat în totalitate de întreaga nomenclatură comunistă. Cum menționează prim-secretarul CC al PCM, Grossu Simeon „multe soviete locale nu atrag atenția cuvenită comisiei pentru lupta cu beția și alcoolismul, nesatisfăcător implementează normele legislative şi administrative asupra celor care încalcă disciplina”. În raportul său din 2 august 1986 în cadrul adunării activului de partid republican, acesta recunoaște că „…Noi doar am înghesuit beția… Analizând ceea ce sa înfăptuit până astăzi pentru dezrădăcinarea beției și alcoolismului, trebuie de spus direct că lucru în direcția dată se efectuează insuficient de activ, pe undeva poartă un caracter de campanie. Se întâlnesc factori de supraapreciere a rezultatelor …”.

S-a constatat ineficiența multor acțiuni și activități din partea Ministerului Comerțului, a Uniunii consumatorilor din Moldova, care nu au reușit să implementeze cerințele față de comerțul cu alcool. În ianuarie-august 1986, comercializarea băuturilor alcoolice scade cu 118 mln ruble, față de anul 1985, iar producția acestei mărfuri scade cu  139 mln. ruble față de anul1985. Acest fapt a dus la un deficit în producție de 70 mln. ruble în anul 1986, iar pentru cincinal de 1,2 mlr. ruble. Se preconiza ca aceste pierderi financiare să fie recuperate prin majorarea veniturilor din alte domenii şi ramuri ale economiei, inclusiv și cea a producerii băuturilor nealcoolice, care urma să se producă în valoare de 20,5 mln. ruble și putea fi completată cu încă 3 mln. ruble. S-a majorat comerțul cu produse de cofetărie și băuturi fără alcool, apă minerală, înghețată etc. În cadrul sistemului republican al ministerului comerțului au fost reprofilate 85 de întreprinderi, iar în 175 a fost revizuit asortimentul cu produse de patiserie și făinoase, articole de culinarei, băuturi de producție proprie, produse de desert, luându-se în calcul nivelul ofertei și cererii consumatorului. În sectorul economic agrar sunt și alte asemenea exemple, însă aceste majorări erau doar pe hârtie ne fiind implementate din diferite cauze. De altfel, aceste posibile surplusuri, care nu acopereau cerințele de piață ale consumatorilor, nu se ridicau nici la jumătatea pierderilor suferite din limitarea producerii și comercializării băuturilor alcoolice.

De asemenea, merită de indicat faptul că, cantitatea de struguri planificată să fie livrată către fondul unional pentru anul 1986, a fost menținută la același ca anul precedent, iar acest fapt afecta și mai tare comercializarea acestui produs.

Un factor aparte în dezvoltarea alcoolismului era și prepararea ilegală în condiții casnice a vinului și basamacului (samagonului), iar puterea sovietică a acordat o atenție deosebită și acestui element în lupta cu beția și alcoolismul. În anul 1986 au fost trase la răspundere penală și administrativă pentru producerea basamacului. Însă această lupă era mai mult formală, iar datele sunt evidente. Din cei trași la răspundere în anul 1986, doar o persoană a fost privată de libertate, 111 persoane au fost supuse muncilor în folosul societății, iar alții s-au ales cu amenzi neînsemnate. În primul trimestru al anului 1987 au fost depistate 549 de cazuri de preparare a basamacului. La 2 iunie 1987 au fost ridicate de la cei ce preparau basamac 15,5 tone de despoială (braşcă) și basamac în ultimele 15 luni. Din cei prinși și amendați în anul 1986 și primul trimestru al anului 1987 pentru prepararea basamacului, fiecare al șaselea se eschiva de la achitarea amenzii. Implicarea neeficientă în acest fenomen a tuturor organelor responsabile a dus la mimarea luptei împotriva beției și alcoolismului. Un exemplu ar fi raionul Râșcani, în care din 160 de cazuri de preparare a basamacului depistate în primul semestru al anului 1987 şi anul 1986, 116 au fost închise de la înregistrarea oficială. Erau încercări de limitare a comerțului zahărului, care era principalul element în producerea basamacului, însă şi această acțiune a fost sortită eșecului.

O acțiune de amploare la nivel republican a fost luna propagandei antialcoolice şi a modului sănătos de viață, care a avut loc în perioada 20 mai – 20 iunie 1986 la inițiativa Ministerelor culturii și sănătății, a Comitetului de stat de sport și Societății „Știința”, prin implicarea directă a Societății Republicane benevole pentru modul sănătos de viață „Speranța”, susținută direct de CC al PCM și a obținut un spirit de obligativitate și ofensivă (agresivitate). Prin eforturile comune și folosirea tuturor mijloacelor la îndemână, această lună propagandistică a avut ca scop – promovarea, popularizarea și intensificarea educației antialcoolice, propagarea modului sănătos de viață. În cadrul acestui eveniment au avut loc mai multe acțiuni: expoziții foto tematice în colectivele de muncă în republică; editarea și repartizarea prin țară a foilor volante, a gazetelor de perete cu articole despre nocivitatea alcoolului și campania antialcoolică; 3000 lecții în care au fost implicați angajați din domeniul medical; au fost difuzate 115 emisiuni raionale și 990 republicane la radioul local; organizarea seratelor tematice – 200 și serate cu întrebări și răspunsuri – 240. Lucrătorii organelor de drept au organizat aproximativ 3000 de lecții și dezbateri în cadrul colectivelor muncitorești, direct la locurile de muncă. Au fost organizate 250 de evenimente fără consumarea alcoolului, dintre care 43 de nunți fără alcool.

De asemenea, în cadrul serviciilor prestate public în domeniul alimentației tot mai mult se impunea prohibiția. În cadrul cantinelor publice se dezvoltă tot mai mult serviciile publice cu utilizarea produselor fără alcool. În doar primele 5 luni ale anului 1986 în orașele republicii au avut loc 160 de nunți fără alcool, 590 de prânzuri familiale, 418 cine tovărășești, 83 de seri de odihnă.

Se dezvoltă intens organizațiile obștești și diverse cluburi, care susțineau politica partidului în domeniul luptei cu alcoolismul și beția. Astfel, Societatea republicană benevolă pentru modul sănătos de viață „Speranța” la 1 iulie 1986 avea create în republică 6249 de organizații primare, în care erau înregistrați 146571 de membri. La inițiativa lor și a altor organe de partid și organizații obștești se creează diverse cluburi cu interes public. La data de 05.07.1986 în republică existau 60 de cluburi ale abstinenței sau pe diverse interese, care nu foloseau alcoolul în activitățile sale și promovau modul sănătos de viață. Deși erau niște acțiuni populiste și încercau să susțină politica de partid în lupta cu beția, multe din aceste cluburi oficiale aveau de fapt alte interese. De exemplu, în orașul Chișinău pe lângă Casa tehnicii activa bar-clubul a întâlnirilor de afaceri, în barul restauratului „Doina” exista clubul iubitorilor de șah. Aceste organizații nu se implicau totalmente în acțiunile de identificare și tratament a persoanelor alcoolice, ele axându-se doar pe direcția ideologică. Doar 13 % din alcoolici erau identificați de organizațiile obștești, consiliile locale și raionale de partid, conducătorii administrativi.

De asemenea, Ministerul agriculturii împreună cu comitetele executive raionale, orășenești și sătești ale deputaților poporului nu îndeplineau toate măsurile în vederea punerii în practică a cerințelor pentru a reprofila producția viței-de-vie din sorturi de vin în sorturi de masă și micșorarea terenurilor ocupate de vița de vie de soiuri pentru vinificație. Lua amploare distrugerea plantațiilor de vițele de vie pentru producerea vinului, încurajată la toate nivelurile, urmată de sădirea soiurilor de viță de vie de masă. Însă acest proces de înnoire și reprofilare era slab dezvoltat. În anul 1986 s-a sădit viță de vie tânără pe 5 mii de hectare, dintre care 2,4 mii de hectare soiuri de masă. Se evidențiază și tendința de micșorare neîntemeiată a terenului care urma să fie sădit cu viță-de-vie. Suprafața pentru sădirea viței-de-vie în anul 1986 a fost micșorată cu 44 mii de hectare în comparație cu planul cincinal. În întreaga campanie antialcoolică din RSSM au fost distruse 80 de mii de hectare de viță-de-vie din 210 mii existente atunci.

Se cerea distrugerea viței-de-vie de pe loturile de pământ din gospodăriile personale și înlocuirea acesteia cu livezi și soiuri de viță-de-vie de masă. Aceste acțiuni aveau ca scop eliminarea producerii în condiții casnice a vinului. Însă acest proces era foarte lent, iar populația și sovietele locale opuneau o rezistență neformală. De exemplu, în anul 1986 în raionul Călărași erau 873 de hectare de terenuri casnice ocupate în mare parte cu viţă-de-vie pentru diferite soiuri pentru vin, din care au fost distruse „doar” 14 %. Totodată se pune problema colectării de la populație a recoltei de struguri și de vin, însă nici colhozurile, care aveau surplus și nu puteau realiza producția proprie înregistrând pierderi mari, nici populația, nu dorea să facă lucrul dat.

La sfârșitul anului 1986 se evidențiază tot mai clar faptul că campania antialcoolică a eșuat și se întreprind măsuri de către Consiliul de miniștri ai RSS Moldovenești prin revitalizarea campaniei prin Hotărârea nr. 461 din 30 decembrie 1986 și modificarea componenței Comisiei republicane pentru lupta cu beția (24. ANA, F. R-2848, inv.11, d.1975, f. 256-257). Formalismul sovietic și lipsa interesului din partea populației față de această reformă a dus la eșuarea ei. În fapt, campania antialcoolică din anii 1985-1986, când a fost cea mai active etapă a acesteia, a fost o eroare şi pierderile economice erau prea mari pentru economia republicii, cât și pentru cea unională.

La 22 mai 1987 se reactualizează lupta cu beția și alcoolismul prin Hotărârea CC al PCUS „Cu privire la mersul îndeplinirii Hotărârii CC al PCUS cu privire la combaterea beției și alcoolismul și intensificarea acestei activități”. În fapt, se elimină restricțiile de producere și comercializare a băuturilor alcoolice și se pune accentul mai mult pe elementul ideologic, cultural, medical și social al luptei antialcoolice. Chiar dacă oficial legile cu privire la limitarea producerii și comercializării produselor alcoolice vor fi abrogate în anii 1990-1991, ele nu mai erau aplicate în societatea comunistă sovietică. Practic campania antialcoolică a luat sfârșit în a doua jumătate a anului 1987, când va fi recunoscută la nivel unional și republican ca fiind un fiasco a politicii PCUS.

Ce rezultate a dat această campaniei antialcoolică? Pe lângă faptul că s-au distrus în masă vița de vie în Moldova, Ucraina și alte state unionale și s-a impus un „embargou” de producere şi comercializare a băuturilor alcoolice, care au dus la pierderi imense în bugetul republican, această campanie a avut și unele rezultate pozitive. În primul rând o fost promovat modul sănătos de viață și fără alcool, care la acel moment era o problemă socială stringentă în societatea sovietică moldovenească. S-au dezvoltat rețelele de profilaxie și tratament medical a acestei boli. S-a încercat crearea unei culturi antialcoolice, care urma să ducă la schimbări de comportament şi a modului de viață. A scăzut cazurile de traumatizare la muncă, practic oficial a fost eliminat consumul de băuturi alcoolice la serviciu, a scăzut considerabil și numărul încălcărilor pe baza consumării alcoolului. În 1986 a scăzut numărul persoanelor reținute în centrele de dezintoxicare medicală cu 52,3%, cu 2% accidentele rutiere și cu 13,9 % a scăzut criminalitatea din străzi. Chiar dacă aceste date pot fi puțin eronate, efectele pozitive au fost.

Însă e regretabil că consumul de alcool era încă foarte ridicat și era răspândit în familie, pe străzi, în subsoluri și alte locuri unde se ascundea beția. În urma cercetării opiniei publice în mai multe orașe din țară, inclusiv și orașul Tiraspol, au arătat că, consumul băuturilor spirtoase încă mai era un fenomen de masă. 78% din populația orășenească intervievată consumă alcool în timpul zilelor de sărbători naționale, aproximativ tot atâția nu se lipsesc de băuturi alcoolice la sărbătorile familiare. 48% din respondenți consumă alcool în timpul concediului, iar tot atâta în zilele de sâmbătă şi duminică. 16% continue să consemneze ziua salariului sau premiului cu băutură, iar 15% procurarea unui obiect sau lucru nou și 13 % într-un mod sau altul beau în fiecare zi. Acest sondaj a fost efectuat în anul 1986, în care lupta cu beția era cea mai drastică.

În concluzie, într-o societate în care consumul alcoolului este foarete ridicat, nici cetăţenii, nici conducerea ţării nu au tras concluziile necesare din experienţa anilor 1985-1987, care ar putea fi folosită parţial în politica statului astăzi.

Autor : Alexandru Argint, șef direcție