Spațiul basarabean, a dat mersului și evoluției istorice a acestui teritoriu o pleiadă de mari personalități ce s-au afirmat și realizat pe diferite dimensiuni temporare sau tematice.

În rândul acestora se înscrie și personalitatea lui Alexei Șciusev, care a contribuit la dezvoltarea edilitară universală, și care și-a lăsat amprentele care pot fi palpate și astăzi în orașul Chișinău. Și în acest caz credem că este binemeritat faptul că o școală de arte plastice și o stradă din capitală îi poartă numele.

Fiu al lui Victor Petrovici Șciusev și Maria Corneevna Zozulina, s-a născut la Chișinău în anul 1873. Devenind și fiind cunoscut ca un arhitect, istoric și teoretician al artei, academician al Academiei de Arte a Imperiului Rus, membru al Academiei de Științe a URSS.

Până a atinge asemenea trepte, însă, a fost nevoie de instruire și educație. Alexei Şciusev a învăţat din 1883 la Gimnaziul incomplet din Chişinău (transformat în 1884 în Gimnaziul nr. 2), unde l-a avut ca profesor de desen pe N.A.Golânski, absolvent al Academiei de Arte din Petersburg.

După absolvirea gimnaziului se înscrie la aceeaşi Academie, unde învaţă în atelierul lui L.N.Benios. Ca un elev recunoscător participă la lucrările de reconstrucție a liceului în care a învățat, pe str. Alexandrovscaia (azi bd. Ștefan cel Mare). Pentru proiectul de diplomă „Conac boieresc” i se acordă în 1897 Medalia de aur şi o bursă de studii peste hotare. Profitând și exploatând din plin această bursă aproximativ doi ani studiază arhitectura în Franța, Italia, Marea Britanie și Tunis.

Ca o primă direcție de activitate, este cea legată de arhitectura ecleziastică și revenit de la Sankt-Petersburg proiectează iconostase, pictează bisericii paralel cu proiectarea şi construcția unor case de locuit particulare (inclusiv Vila familiei Karcevski, familia viitoarei soție).

În 1905 proiectează Catedrala Sfintei Treimi în Lavra de la Poceaiev, ce este finisată către anul 1908. În 1908 proiectează biserica mănăstirii Marfa – Mariinsk din Moscova, biserica din satul Natalievka, gubernia Harkov (ambele finisate către anul 1912). 

În anii 1910–1913, la rugămintea societății palestiniene, Șciusev a proiectat, iar apoi a și edificat biserica rusă și hotelul pentru pelerini în orașul italian Bari, în paralel ocupându-se cu  biserica din s. Cuhureşti, judeţul Soroca, Basarabia (1912—1916), monumentul pictorului A.I.Kuingi la cimitirul Petersburg (1913).

În aceiași perioadă, Șciusev se transferă de la Petersburg la Moscova, unde în 1913 a inițiat construcția unuia din cele mai importante obiective ale sale – Gara „Kazanski”.

În 1918-1926 este profesor la Atelierele Uniunilor de Artă şi Tehnice. În 1919-1929 este ales preşedinte al Societăţii de arhitectură din Moscova. Împreună cu academicianul în arhi­tectură I.V.Joltovski este preocupat de planul de reconstrucţie a pieţelor şi magistralelor din Moscova. În acest context participă la concursuri și construcții inclusiv a Parcului de Cultură ”M. Gorki” din centrul Moscovei. În anul 1927 A. Șciusev a proiectat, în forme simple dar totodată mărețe, Telegraful Central din Moscova.

Imediat după moartea lui Lenin, lui Șciusev i s-a ordonat construirea în termen de trei zile a unui mausoleu temporar. Prima construcție, realizată în lemn și placată cu scândură, a existat doar câteva luni.

Dar, în luna mai 1924 Alexei Șciusev a început edificarea celei de-a doua construcții a mausoleului, scopul principal fiind acordarea monumentalității, dar fără a modifica construcția de bază, scop ce a fost atins, somptuozitatea construcției păstrându-se până în zilele noastre.

În 1928, pentru participarea la un concurs internațional, organizat de comitetul unit al Americii de Nord și Americii de Sud, Alexei Șciusev a proiectat monumentul dedicat lui Cristofor Columb. Autorul l-a gândit în formă de sferă cu un far amplasat alături. Proiectul nu a avut sorți de izbândă, ulterior însă subiectul propus de Șciusev a fost folosit fără reticență de niște tineri arhitecți americani pentru Expoziția Universală din New-York, din 1939.

În anii ’30 își continuă activitatea și, în colaborare cu L. Saveliev şi O. Stapran, proiectează hotelul „Moscova” (construcţie finisată în 1935). Proiectează clădirea Comisariatului pentru agricultură din Moscova (1933), edificiul Institutului Marx-Enghels-Lenin din Tbilisi (1933-1938). Construieşte hoteluri la Baku şi Batumi (1938). La Moscova proiectează case de locuit pe cheiurile Smolensk şi Rostov (1938-1939).

O altă lucrare de proporţii a lui Şciusev este edificiul Academiei de Ştiinţe a URSS şi a numeroaselor sale institute de cercetare, amplasate în regiunea Leninskiye Gory.

După încheierea războiului în 1945, la inițiativa Guvernului RSSM, Alexei Șciusev a fost însărcinat cu reconstrucţia şi replanificarea oraşului natal Chişinău.

Ultimii ani de viață de fapt îi petrece între Chișinău și Moscova. În calitate de model al construcţiilor urbane, Alexei Şciusev a proiectat clădirea Casei Guvernului şi a Universităţii de Stat din Chişinău, case de locuit şi biblioteci.  De asemenea, Şciusev, a făcut numeroase schiţe în acuarelă. Tot atunci, înainte de întoarcerea sa la Moscova, a fost decisă modificarea denumirii străzii „Leova” în strada „Şciusev”.

Următoarea vizită în Chişinău Şciusev o efectuează în 1947, când Consiliul de Miniştri al RSSM a aprobat planul de reconstruire al or. Chişinău. 

Amenajarea lacurilor şi adâncirea cursului râului Bâc devenind sarcini prioritară, după inundațiile din 1948. Totodată în 1946 proiectează clădirea Ministerului de Interne  (Lubeanca) din Moscova. În perioada 1946-1949 conduce Muzeul arhitecturii (astăzi muzeul „A.V.Şciusev”), având experiență, deoarece fusese director al Galeriei „Tretiakov”.

În 1948-1949 este profesor al Institutului de arhitectură din Moscova. Proiectează staţia de metrou „Komsomoliskaia Koliţevaia” din Moscova (1949-1951), clădirea Prezidiului AŞ a URSS şi edificiile Institutelor de Fizică (1949-1951), Chimie organică (1949-1951), Metalurgie (1949-1951) din Moscova, Observatoriul de la Pulkovo lângă Petersburg (1949- 1952).

În continuare sunt expuse fotografii cu arhitectul și familia.

S-a stins din viață la 24 mai 1949, fiind înmormântat la cimitirul Novodevicii din Moscova, lăsând în urma sa, afară de edificii și construcții mărețe și 240 de lucrări și articole în domeniul teoriei și istoriei artei.