Expoziția „Tradițiile Sărbătorii Nașterii Domnului și regimul comunist”

489
avizeavize

Tradițiile și obiceiurile reprezintă pietrele de fundament ale unui popor, națiune sau etnie, reprezentând o parte componentă a vieții sale spirituale și religioase.

Pe parcursul istoriei, populația din spațiul pruto-nistrean a avut de a înfrunta, în linii mari, două mari încercări. În primul rând, este vorba de provocarea venită din partea vecinului estic, mai exact de Imperiul Rus, atunci când tradiția ortodoxă autohtonă a fost supusă presiunilor din partea celei ortodoxe imperiale ruse, după 1812, odată cu ocuparea și anexarea Basarabiei la spațiul imperial țarist. Mai târziu, una din cele mai redutabile încercări pentru dăinuirea tradițiilor naționale, inclusiv în plan religios, sau în special religios, a coincis cu ocupația sovietică a Basarabiei în 1940, încheiată abia 5 decenii mai târziu, perioadă în care s-a încercat suprimarea totală a ceea ce însemna creștin prin constituirea și formarea unei identități meta-etnice, cea de Homo Sovieticus. Una din trăsăturile specifice ale „omului nou” urmând a fi spiritul său ateu. Prin urmare, era vorba în primul rând de înlăturarea completă a tradițiilor și obiceiurilor cu caracter religios, care se manifestau cel mai pregnant și intens în timpul Sărbătorii Nașterii Domnului, adică în perioada Crăciunului.

În spațiul pruto-nistrean, Sărbătorirea Nașterii Domnului era consemnată de către populație după cronologia calendarului iulian, păstrarea căruia are mai multe explicații. În primul rând, este vorba de conservatorismul „rural” (opus cosmopolitismului urban) care nu a putut fi modificat sau restructurat pe parcursul a aproximativ 20 de ani, după hotărârile conferinței pan-ortodoxe de la Constantinopol, când o bună parte a Bisericilor Ortodoxe a acceptat trecerea la calendarul gregorian. Ulterior, după ocuparea acestui teritoriu de către Uniunea Sovietică, Biserica Ortodoxă din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost supusă din punct de vedere religios și administrativ Patriarhiei Ortodoxe Ruse, care rămânea profund atașată calendarului iulian.

Reocuparea Basarabiei în anul 1944 și reimpunerea sistemului sovietic comunist, ateu, a pus la grea încercare nu numai posibilitatea perpetuării tradițiilor religioase de iarnă, a Crăciunului în primul rând, dar și viața religioasă în ansamblu.

Din aceste considerente, regimul sovietic a încercat să limiteze la maximum dăinuirea tradițiilor și obiceiurilor religioase, mai ales a celor de iarnă. Nu întâmplător, lucrarea lui Gleb Ciaikovskii a rămas scrisă în manuscris doar, nefiind publicată, tocmai pentru că colinde culese din popor conțineau cuvinte și expresii cu conotație profund religioasă, precum ar fi „Domnul”, „Dumnezeu”, „Sfânta Cruce” ș.a.

Din punct de vedere al regimului sovietic comunist, tradițiilor și obiceiurilor creștin-populare trebuiau substituite cu alte teme sau subiecte de sărbătoare. În acest sens, se înregistrează o creștere a importanței acordate sărbătoririi Anului Nou ca o alternativă laică la Crăciunul creștin. Drept urmare, tematica Anului Nou este abordată atât de către poeții profesioniști consacrați, cât și de cei începători.

Evident, existau o serie de creații care încercau să redea adevăratele sentimente de sărbătoare a diferitor persoane, dar pot fi regăsite și mostre care pe lângă redarea atmosferei festive a Anului Nou, conțin și anumite idei propagandistice, legate de invocarea unor personalități din panteonul comunist.

Presiunile pe dimensiunea ateistă se produceau nu doar la nivelul politicilor literare și artistice. Controlul asupra activităților ateiste erau pe larg discutate și în activitățile și rapoartele pe linie de partid și a comsomolului, la ordinea de zi fiind și ceea ce se numea lupta cu religiozitatea populară. De obicei, în astfel de rapoarte accentul se punea, de exemplu, nu pe faptul că „cineva a fost surprins în stare de ebrietate”, că au avut loc „acte de huliganism” sau că se constata „absentarea masivă a elevilor de la lecții”, dar a faptului că aceste acțiuni au avut loc în timpul (vezi documentul), deci ar fi avut și un substrat cu tentă religioasă.

Totuși, este de remarcat că fiind sub pericolul unor prigoniri din partea autorităților sovietice, Prim stătătorii Bisericii î-și continuau activitatea lor de coordonare a comunității enoriașilor aflați în eparhiile lor, inclusiv prin consemnarea Sărbătorii Nașterii Domnului, sau a Sărbătorilor Nașterii Domnului, dar și a celei de Anul Nou.

A fost perpetuată și practica schimbului de corespondență prin intermediul căreia se felicitau reciproc credincioșii și Prim stătătorul Bisericii sau viceversa.

Felicitările și urările de bine legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului, dar sub acoperirea Anului Nou, se practicau și între fețe bisericești de diferit rang, din diferite regiuni ale țării, sau de peste hotarele ei.

Potrivit ierarhiei, în RSS Moldovenească, Mitropolitul Nectarie felicita slujitorii ierarhic inferiori cu Sărbătoarea Nașterii Domnului. Situația se va schimba semnificativ spre sfârșitul existenței regimului comunist. Este cunoscut că odată cu “dezghețul gorbaciovist” organele de conducere ale partidului comunist nu mai puteau folosi tradiționalele metode de luptă contra credincioșilor şi a tradiției, adică folosirea presiunilor sau a aparatului represiv, în contextul  în care una din lozincile principale ale Perestroikăi era construirea “socialismul cu față umană”.

1966/1967. Scrisoarea de felicitare cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului emisă de către Patriarhia Moscovei, Departamentul relațiilor externe, către Mitropolitul Nectarie a Chișinăului și Moldovei. ANA, F. 2988, inv. 1, d. 78, f.26

Pentru a submina aşa numita „propagandă burgheză reacţionară” dar şi pentru a „torpila”  tradiţia creştină din spaţiul pruto-nistrean se propunea  o nouă metodă de combatere a acestora, şi  anume cea de introducere a unor noi ritualuri şi tradiţii de „tip sovietic” ce urmau să substituie obiceiurile creştine specifice populaţiei autohtone româneşti majoritare, precum și a minorităților etnice (găgăuzi, bulgari, ucraineni etc.).

Rapoartele CC a PCM vorbesc despre introducerea de noi ritualuri şi obiceiuri cum ar fi de exemplu „sărbătoarea roadei”, „sărbătoarea primului snop”, „investirea în profesie”, „înmânarea pașaportului”, „sărbătoarea străzii”, „onorarea celor mai buni lucrători” sau cunoscutele nunți comsomoliste parte a luptei împotriva consumului de alcool.

Organelor de partid și comsomoliste li se cerea introducerea în viață a tradițiilor și ritualurilor socialiste, luându-se în considerație totodată tradițiile și obiceiurile progresiste naționale, căutarea unor forme de expresie care să fie pe înțelesul populației, cu conținut ideologic, dar și cu o componentă emoțională care ar fi facilitat acceptarea acestora de către societate. În acest context, în categoria sărbătorilor și tradițiilor tolerate, mai ales în spațiul rural, au fost incluse și obiceiurile Crăciunului care, semnifica de fapt, după cum se știe, Nașterea lui Iisus Hristos. Tocmai din aceste considerente se produceau unele situații hilare, când cete de colindători sau urători fiind garnisiți pentru sărbătoare, imitau uniformele ostașilor sovietici, dar în colindele și urăturile sale aminteau de mult prea cunoscutul „bădița Traian”.

Schiță fotografică „Semănătorii”, 01.01.1981, or. Chișinău. Autor: Erast Semionov. ANA, fototeca, c. a. 1/34494

 

În acest context, în ciuda intenției oficiale a regimului sovietic comunist de a extirpa religia, obiceiurile și tradițiile legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului și-au păstrat esența și încărcătura lor creștină și ritualică, mai ales în spațiul rural, mai puțin controlat din punct de vedere ideologic, ceea ce a permis dăinuirea lor până astăzi.

„Malanca”, obicei teatralizat de Revelion, s. Ocnița, 07.01.1980. Autor: Mihai Potârniche. ANA, fototeca, c. a. 1/4733
„Căluțul”, obicei teatralizat de Revelion în interpretarea artiștilor amatori din r. Râșcani, 01.01. 87. Autor: G. Vasilachi    ANA, fototeca, c. a. 1/25001
„Capra”, obicei teatralizat de Anului Nou, satul Măcărești, r. Ungheni, 25.12.87. Foto: Mihai Potârniche; ANA, fototeca, c. a. 1/28420
„Ursul”, obicei teatralizat de Anul Nou, satul Măcărești, r-nul Ungheni, 25.12.87. Autor: Mihai Potârniche; ANA, fototeca, c. a. 1/28419