Expoziția „Valori ale Patrimoniului Spiritual-Cultural al Republicii Moldova. Mănăstirea Curchi la 250 de ani”

595
avizeavize

Complexele monahale de pe teritoriul Republicii Moldova reprezintă o parte importantă a patrimoniului național, fiind pe parcursul istoriei acestui teritoriu atât centre importante a conservării tradițiilor, obiceiurilor și culturii naționale, cât și subiecte viabile a vieții cotidiene și parte a imagologiei societății pe parcursul unui segment diacronic îndelungat. Cu toate acestea până la momentul de față majoritatea dintre acestea rămân în afara vizorului specialiștilor și persoanelor interesate de acest subiect, necesitând a fi promovate și la nivel național, dar și la cel internațional.

Din rândul acestora face parte și Mănăstirea Curchi, care în acest an împlinește un sfert de mileniu de existență și care merită toată atenția experților din domeniile precum teologia, istoria, antropologia, documentaristica, ș.a.

Referindu-ne la istorie mănăstirii Curchi. Există mai multe legende, ca de altfel pentru majoritatea locașurilor călugărești, privitoare la întemeierea mănăstirii, unele plasându-i începuturile încă din timpul lui Ștefan cel Mare.

Totuși vom împărtăși părerea mai multor specialiști considerând că numele acestui locaș este legată de frații  Iordache și Mihail Curchi, ca an al întemeierii fiind luat anul 1773. Aceștia la rândul său  în sforțările sale au fost ajutați de către căpitanul de margine Teodor Sabău, căruia mănăstirea îi datorează și o serie de danii și bunuri, dar și prima biserică din piatră.

Grație activității ctitorilor și călugărilor de la locașul monahal, acesta în scurt timp, mai exact la 12 septembrie 1813 va fi ridicat de la rangul de schit la cel de mănăstire.

Ca ansamblu arhitectural aceasta s-a constituit in secolele XVIII-XIX, fiind compusa din cinci biserici, stăreţie, case clădiri cu chilii, trapeză, turn la intrare, zid. Prima biserica fiind una din lemn, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, construită în jurul anului 1775 de către Iordache Curchi, ctitor şi primul stareţ al schitului. La 21 septembrie 1810 se sfinţeşte prima biserică de piatra, în cinstea Naşterii Maicii Domnului, ctitoria lui Toader Sabău, căpitan la Dubăsarii Vechi.

Mănăstirea avea în componența sa și o bibliotecă, în care se păstrau atât lucrări tipărite, cât și manuscrise rare scrise în secolele XVIII-XIX, întocmite în alte așezăminte monahale din spațiul românesc și ajunse prin donație la Mănăstirea Curchi.

Sunt importanți și arhimandriții stareți ai mănăstirii, printre care nu putem să nu-i amintim pe același Chiril, când schitul este transformat în mănăstire sau Irineu, cel de al doilea Rector al Seminarului Teologic din Chișinău.

Dat fiind creșterea importanței Mănăstirii Curchi, conform decretului imperial din 10 decembrie 1868 aceasta este desemnată ca sediu al episcopilor vicari din Ackerman.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea datorită evoluției avute mănăstirea va înființa și un schit ce se afla în subordinea sa, și anume Schitul Pripiceni – Curchi.

În perioada interbelică, mănăstirea î-și va continua dezvoltarea sa firească în cadrul statului român, mănăstirea continuând să fie un centru monahal important și unul din sediile spre care se orientau credincioșii ortodocși.

Mai mult chiar și în perioada celei de-a Doua Conflagrații Mondiale, mănăstirea își continua activitatea. În 1942-1943 biserica cu hramul Nașterii Maicii Domnului a fost restaurată şi sfinţită în ziua de 8/21 septembrie 1943, când se sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului, în prezenţa regelui României Mihai I. După proiect şi mărime, această biserică corespunde cu catedralele Sf. Andrei din Kiev şi Smolnyi din Sankt Petersburg – operă a marelui arhitect Bartolomeo Rastrelli, şi este unul din cel mai splendid monument ecleziastic din Basarabia.

În perioada postbelică, mănăstirea a avut aceeași soartă pe care o puteau să o aibă locașurile monahale și de cult într-un stat ateu. În 1958 Mănăstirea Curchi este închisă, pe teritoriul său fiind amplasate o serie de instituții laice precum spitalul de psihiatrie, depozite sau casa de cultură.

Această situație dezastruoasă va dura până la căderea colosului sovietic, locașul monahal reluându-și activitatea în 1992.

În continuare sunt prezentate documente cu privire la istoria Mănăstirii Curchi.

28 decembrie 1825. Solicitarea economului mănăstirii Curchi, de a transmite 1000 de ruble pentru necesitățile arhimandritului și starețului Irinarh, care a fost oprit de către Sfântul Sinod încă pentru un an de a oficia serviciul religios la Sankt-Petersburg. ANA DGAN, F. 205, inv. 1, d. 4443, f. 39

4 martie 1830. Raportul starețului mănăstirii Curchi, Antonie către arhiepiscopul Dimitrie Sulima, cu referire la averea călugărilor Chiril și Iosif. ANA DGAN, F. 205, inv. 1, d. 6355, f. 11

1833. Lista datelor și meritelor starețului Filadelfie a mănăstirii Curchi întocmită în cadrul Dicasteriei Duhovnicești în vederea înaintării acestuia pentru decorare. ANA DGAN, F. 208, inv. 2, d. 597, f. 2-4.

13 decembrie 1845. Scrisoarea Sfântului Sinod și planul moșiei Știubeieni, ținutul Iași, donată de către V. Danilescu mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 208, inv. 3, d. 68, f. 118, 127.

1875. Planul localității Pripiceni cu indicarea moșiei satului și a curții mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 11, inv. 1, d. 617.
1875. Planul localității Pripiceni cu indicarea moșiei satului și a curții mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 11, inv. 1, d. 617.

Lista călugărilor și poslușnicilor mănăstirii Curchi, începută cu starețul mănăstirii, arhimandritul Daniil. ANA DGAN, F. 125, inv. 3, d. 2108.

Decretul prin care mănăstirea Curchi primește dreptul de a duce la bun sfârșit construcția bisericii de pe moșia Pripiceni, investind suma de 4 000 ruble. ANA DGAN, F. 214, inv. 6, d. 6, f. 1.

1908. Planul cheliei mănăstirii Curchi, întocmit de către arhitectul A. Țâgankov. ANA DGAN, F. 11, inv. 2, d. 103.

28 august 1908. Scrisoarea lui Arcadie, arhimandrit și fost episcop vicar de Ackerman prin care donează mănăstirii Curchi, 2100 de ruble. ANA DGAN, F. 208, inv. 4, d. 3525, f. 1-1v.

26 martie 1919. Demersul starețului Iuvenalie a mănăstirii Curchi, dată fiind implementarea reformei agrare, de a transmite pădurea aflată în proprietatea locașului monahal către schitul Pripiceni-Curchi. ANA DGAN, F. 208, inv. 19, d. 220, f. 1.


Cărțile manuscrise din biblioteca Mănăstirii Curchi, actualmente se păstrează în Fondul Mănăstirii Noul-Neamţ (Chiţcani)

Al doilea sfert a sec. XVIII. Faptele apostolilor. Carte manuscrisă din biblioteca mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 2119, inv. 3, d. 1.
Al doilea sfert a sec. XVIII. Faptele apostolilor. Carte manuscrisă din biblioteca mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 2119, inv. 3, d. 1.
1793. Culegere de cuvinte și învățături. Carte manuscrisă din biblioteca mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 2119, inv. 3, d. 5.
1793. Culegere de cuvinte și învățături. Carte manuscrisă din biblioteca mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 2119, inv. 3, d. 5.
<1800>. Scrierile lui Petru Damaschin. Cartea întâi. Carte manuscrisă din biblioteca mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 2119, inv. 3, d. 11.

Culegere de cuvinte și vieți de Sfinți. Carte manuscrisă din biblioteca Mănăstirii Curchi. ANA DGAN, F. 2119, inv. 3, d. 13.