Expoziția „Valori ale Patrimoniului Spiritual-Cultural al Republicii Moldova. Mănăstirea Noul Neamț la 160 de ani”

518
avizeavize

Din momentul fondării sale mănăstirea „Înălțarea Domnului ” sau Noul Neamț, cunoscută și cu denumirea de Mănăstirea de la Chițcani, a reprezentat un caz solitar pentru întreg spațiu pruto-nistrean, locașul fiind unicul dublet a unui așezământ monahal din dreapta Prutului.

Însuși denumirea Noul Neamț face trimitere la Lavra Neamțului, deci a unui cămin monahal mai nou, dar o continuare a celui existent de aproximativ cinci sute de ani, considerat a fi de unii specialiști cel mai vechi din Țara Moldovei.

Ideea întemeierii unei mănăstiri fiice a Lavrei Neamțului, celei vechi, nu a fost o inițiativă emanată doar din partea lui Teofan Cristea, ardeleanul numit vechil al proprietăților mănăstirilor Neamț și Secu din Basarabia în 1859, ci a fost un produs comun ce a aparținut și conducerii mănăstirilor Neamț și Secu, dar și Mitropolitului Țării Moldovei, Sofronie.

Aceasta a fost o reacție firească a comunității monahale la politica de reforme inițiată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, îndeosebi cu referire la problema secularizării averilor mănăstirești.

Din punct de vedere al cronologiei evenimentelor.  O serie de autori sunt de părerea că noul locaș monahal a fost constituit fie în 1859, fie în 1861.

Perioada din 1859 și până la începutul anului 1864, a fost una de tatonări, demersuri, argumentări, recunoașteri și acceptări de către oficialități atât a necesității întemeierii mănăstirii Noul Neamț, a transmiterii în stăpânire a moșiilor Chițcani și Copanca, cât și a autoorganizării și a propunerilor de organizare a vieții monahale a comunității.

Și în acest sens în evidență se vor profila personalitățile viitorilor stareți și arhimandriți ai Noului Neamț – Teofan Cristea, Andronic Popovici și Gherman Ierimcioi, iar ca prim rezultat la 13 ianuarie 1864 este emis decretul imperial privind acordul de înființare a mănăstirii Noul Neamț pe moșiile Chițcani și Copanca din Basarabia și a numirii egumenului soborului călugărilor.

La început, călugării au folosit pentru efectuarea serviciilor divine biserica parohiala Sfântul Nicolae. Începând cu  anul 1867, după ce este delimitat terenul mănăstirii, se construiește Catedrala Înălțării Domnului, care a avut rolul de biserică principală a mănăstirii.

În următorii ani, complexul monahal se extinde construindu-se noi clădiri, în primul rând fiind ridicate clădirile de cult și cele de strictă necesitate pentru viața comunității, iar la 10 august 1879 a fost înaintată cererea din partea comunității monahale arhiepiscopului Pavel pentru a interveni financiar la construirea sistemului de canalizare, clopotniței, a sediului bibliotecii și a  gardului. Clădirea pentru bibliotecă a devenit funcțională abia în anul 1885, fiind construită după proiectul arhitectului M. Serotzinski. În anul 1892 au fost terminate lucrările de construcție a magazinului de cărți și icoane.

În 1909 a fost întocmit proiectul şi devizul pentru înălţarea noii clopotniţe pe lângă catedrala mănăstirii Noul-Neamţ, după primirea acceptului din partea autorităților imperiale. Totuși ridicarea clopotniţei a început în anul 1912 fiind definitiv finisată în perioada interbelică.

 

1864. Proiectul Bisericii Înălțarea Domnului de la mănăstirea Noul Neamț. Arhitecți V. Șaub și F. Miler. ANA, F. 11, inv. 2, d. 45
1885. Proiectul clădirii trapezii din mănăstirea Noul Neamț. Proiect executat de inginerul-arhitect A. Ralov. ANA, F. 11, inv. 2, d. 54
Sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Schițe și desene propuse pentru împodobirea bisericilor de la mănăstirea Noul Neamț. ANA, F. 11, inv. 1
Sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Schițe și desene propuse pentru împodobirea bisericilor de la mănăstirea Noul Neamț. ANA, F. 11, inv. 1
1911. Vedere generală a mănăstirii Noul Neamț. ANA, Fototeca, c.a.21/1211
Sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Mănăstirea Chițcani (vedere generală). ANA, Fototeca, c.a.24549

Paralel dezvoltării infrastructurii mănăstirii se dezvoltă și biblioteca, care devine una din cele mai dotate instituții a timpului, însuși mănăstirea devenind un centru spiritual al ortodoxiei basarabene.

Datele despre numărul cărților din biblioteca așezământului de la Chițcani  arată că în1884, existau 146 manuscrise în limbile română și slavonă și 2272 cărți tipărite în diferite limbi, în primul deceniu al secolului al XX-lea, numărul manuscriselor și tipăriturilor constituia până la 1800 de unități, iar din inventarul mănăstirii din anii 1934–1938 reiese că numărul total de cărți constituia 2408 volume.



 

În perioada interbelică, mănăstirea Noul Neamț, în urma reformei agrare din Basarabia, cedează o parte din proprietățile sale funciare în vederea împroprietăririi țăranilor. Cu toate acestea, locașul monahal continue să se dezvolte și să prospere, încadrându-se consonant în viața moral-spirituală a României.

A urmat cea mai dezolantă perioadă din istoria mănăstirii Noul Neamț, cea de după 1944, din perioada regimului sovietic. Fiind bine cunoscut pentru spiritul său ateist, evident că nu a putut trece cu vederea nici numitul locaș monahal, care după controale și supravegheri riguroase ca și celelalte cămine călugărești din RSSM, a fost închis în anul 1962, fiind transformat în instituție spitalicească.

Anul 1940, imagini rare cu aspectul general al Mănăstirii Noul-Neamț din loc. Chițcani, r, Căușeni și starețul Axentie Munteanu. Sursa: Agenția Națională a Arhivelor, Cinemateca.

1959. Planul parcelei de pământ a mănăstirii Noul Neamț aflate pe teritoriul colhozului „Красный садовод”.

O revenire timidă a mănăstirii Noul Neamț începe în anul 1988, când prin decizia Consiliului de Miniștri al RSSM, Nr. 77 din 29 martie, complexul monahal este inclus în lista obiectivelor cu caracter istoric și cultural ce necesitau a fi restaurate.

În 1989 își reîncepe activitatea biserica Adormirii Maicii Domnului, ca biserică de enorie, iar  în 1990 mănăstirea a fost redeschisă.  

La moment complexul monahal Noul Neamț este cel mai mare complex monahal de pe teritoriul țării.

2006. Vedere generală a Mănăstirii Noul Neamț după restaurare. ANA, Fototeca, c.a. 27/5959.