Expoziția virtuală „VOCAȚIE DE ARHIVIST”

219
avizeavize

Cercetarea fondurilor arhivistice este atrăgătoare, dar necesită o pregătire specială și muncă meticuloasă și tenace. Au fost numeroși cutezători care au pus în valoare documentul de arhivă. Printre aceștia Ioan Halippa și Pavel (Paul) Gore ocupă un loc deosebit.

Pe lângă diversele lor activități un loc aparte le-au avut cele dedicate organizării, sistematizării și studierii arhivelor. Ambii au activat în cadrul Comisiunii Guberniale Științifice a Arhivelor, Ioan Halippa a fost unul dintre fondatorii acesteia, deținând funcția de secretar (1898), Paul Gore a fost ultimul președinte al acestei comisiuni (1908 – 1923)

Ioan Halippa s-a născut la 4 ianuarie 1871 în satul Cubolta, județul Soroca, în familia dascălului Nicolae Halippa și a soției sale Parascovia.

La 14 ani, după absolvirea Școlii Duhovnicești (Spirituale) de la Edineț, a devenit bursier al Seminarului Teologic din Chișinău. Conform notelor înscrise în Registrul clasei a II-a (anul școlar 1886-1887) Ioan Halippa a obținut una din cele mai mari medii anuale. Deoarece reușita școlară era exemplară, fiind dintr-o familie numeroasă a unui slujitor bisericesc, iar două surori de ale lui în anul 1889 învățau la Florești, conducerea Seminarului a decis să-i acorde bursă și pentru următorul an școlar. La 15 iunie 1891 își înceheie studiile, absolvind Seminarul Teologic cu media de 4,86 (sistemul de notare cu 5). Atestatul de absolvire i-a fost eliberat la 22 iunie 1891.

A urmat studiile la Academia Teologică de la Kiev. Din anul 1896 își începe cariera pedagogică, în calitate de profesor la Școala Eparhială de Fete din Chișinău și la Seminarul Teologic din Chișinău. Perioadă ce coincide cu constituirea Comisiunii Guberniale Științifice a Arhivelor, în cadrul căreia a avut un rol de prim rang. Comisiunea își începe activitatea la 23 august 1898. În calitate de Președinte a fost ales Nicolae Codreanu, directorul Școlii Reale din Chișinău, iar Ioan Halippa – secretar. (Asemenea structuri au fost înființate în mai multe gubernii ale Imperiului Rus, prin intermediul lor se intenționa modernizarea sistemului arhivistic.)

Activitatea Comisiunii a fost reflectată în trei volume editate de către Ioan Halippa. În primul volum Ioan Halippa face o prezentare amplă a principalelor fonduri arhivistice din Basarabia, care se aflau la Chișinău, cu mențiunea asupra activităților ce urmau a fi întreprinse pentru îmbunătățirea condițiilor de păstrare și valorificare a documentelor.

Funcția de secretar al Comisiuni i-a dat posibilitatea de a cerceta în Arhiva Administrației Guberniei Basarabia. Studiile teologice i-au oferit posibilitatea să valorifice și actele emise în româno-chirilică. A publicat descrierea primelor dosare din Fondul Senatorilor (Astăzi: Fond arhivistic „Senatorii președinți în Divanurile Principatelor Moldovei și Valahiei, 1808 – 1812); descrie diverse fonduri de familie; aspecte din istoria orașului Chișinău; editează Catagrafia locuitorilor Basarabiei din anul 1817; publică pe baza materialelor din Arhiva Consistoriu o Situație a bisericilor și slujitorii lor în anul 1817. Tot el s-a îngrijit de biblioteca  Comisiunii care deținea un bogat și variat fond de carte.

Preocupările sale față de istorie, dar și activitatea politică a fratelui său, Pantelemon Halippa, au determinat autoritățile să-i urmărească activitatea. Din 1 august 1905, Ioan Halippa, care deținea rangul de funcționar de clasa a VII-a și activa în cadrul Seminarului Teologic din Chișinău, a fost numit inspector al școlilor din ținutul Novomoskovsk, gubernia Ekaterinoslav. La scurt timp revine la Chișinău, în calitate de inspector școlar (14 august 1907). Acest fapt a fost imediat consemnat în raporturile secrete ale agenților Direcție guberniale ale Jandarmeriei din Basarabia. El era bănuit ca fiind unul dintre promotorii unirii Basarabiei cu Regatul României. A fost filat pe parcursul următorilor ani. Era suspectat că promovează pe posturi de învățători preponderent moldoveni, că discuta cu învățătorul și publicistul Mihail Vântu.

Toate aceste circumstanțe l-au impus pe Ioan Halippa să părăsească Basarabia. De această dată în orașul Berdeansk (azi oraș în Ucraina). Din 23 octombrie 1910 a ocupat postul de inspector al școlilor din județul Berdeansk, gubernia Taurida. După unirea Basarabiei cu Regatul României a fost invitat să activeze în cadrul Administrației Centrale Eparhiale. Dar, deoarece, autoritățile bolșevice nu i-au permis să treacă hotarul cu arhiva de familie, el a rămas în Berdeansk. 10 Aici a locuit până în anul 1940 și a desfășurat o activitate prodigioasă în domeniul pedagogic și etnografic. După ocuparea Basarabiei, în vara lui 1940, Ioan Halippa este arestat de autoritățile sovietice, iar peste un an moare în detenție.

Pavel (Paul) Gore, descendent dintr-o veche familie de boieri, s-a născut la 25 iulie 1875 în orașul Chișinău, în familia nobilului Gheorghe Gore și a Eleonorei. În anul 1895 absolvește cursul liceului clasic din Nicolaev (azi oraș în Ucraina). În anul 1901 devine licențiat în drept al Universității din Petersburg. Revine în Basarabia unde deține diferite posturi în sistemul administrativ și judecătoresc. A desfășurat o amplă activitate în domeniul cultural. În perioada 1909 – 1921 a fost directorul Muzeului Zemstvei și apoi al Muzeului Național din Chișinău. S-a implicat în activitatea a mai multor instituții din domeniul științific și cultural. A avut contribuții în domeniul heraldicii și al vexilologiei. Din anul 1922 a fost desemnat membru al Comisiei Consultative de Heraldică.

Domeniul arhivistic a fost o sferă de activitate profesională pe care a îmbrățișat-o cu multă pasiune. Din anul 1908 a fost ales președinte al Comisiunii Guberniale Științifice a Arhivelor. În această calitate a avut acces la diferite fonduri arhivistice, cum ar fi cel al Adunării Deputaților Nobilimii din Basarabia, sau cel al Zemstvei guberniale a Basarabiei. Finalitatea cercetării au fost mai multe lucrări cu caracter istoric. Pentru activitatea sa științifică și socială la 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

În calitate de președinte al Comisiunii Arhivelor Statului din Basarabia, împreună cu Ștefan Ciobanu, Vespasian Erbiceanu, Leon T. Boga ș.a., a participat la organizarea și activitatea Sucursalei de la Chișinău a Arhivelor Statului ale României. A contribuit la creșterea fondului de carte istorică a bibliotecii din cadrul acestei structuri. Pe parcursul anilor 1918-1922 membrii Comisiunii împreună cu angajații Arhivei au întocmit adrese către diferite instituții creatoare de fonduri ca acestea să predea documentele lor Arhivei din Chișinău. În această perioadă Arhivele Statului de la Chișinău a reușit să ordoneze și să pună la dispoziția celor interesați mai multe fonduri istorice printre care Arhiva Senatorilor, Fondul Adunării Deputaților Nobilimii din Basarabia etc..

O pagină distinctă în activitatea profesională a lui Paul Gore a fost activitatea sa în cadrul Comisiunii Monumentelor Istorice, Secția Regională din Basarabia. În prima sa ședință, ținută la 18 martie 1919, Paul Gore a fost ales președinte. Printre prioritățile acestei instituții a fost salvgardarea patrimoniului arhivistic și al monumentelor istorice. A fost alcătuită lista monumentelor istorice, iar pentru unele dintre ele a fost întocmită o schiță istorică însoțită de documente istorice, schițe grafice, fotografii. O parte din aceste studii au fost publicate în anuarul editat de Comisiune.

Moștenirea lăsată de Paul Gore în cei doar 52 ani de viață este deosebit de valoroasă. Grație lui multe dintre documentele din arhiva Comisiunii Arhivelor Statului din Basarabia au fost donate instituțiilor arhivistice, astfel fiind astăzi puse la dispoziția cercetătorilor și celor pasionați de istorie. Opiniile sale referitoare la organizarea sistemului arhivistic, expuse în special pe paginile Revistei arhivelor, rămân a fi actuale și utile în activitatea arhivistică. Aspecte din viața și activitatea acestui savant notoriu sunt descrise în diverse culegeri de studii, monografii, emisiuni video și audio. Un omagiu adus acestei personalități este și înființarea, în anul 1997, la Chișinău, a Societății de Genealogie, Heraldică și Arhivistică „Paul Gore”.