ISTORICUL ARHIVELOR
Partea cea mai valoroasă a patrimoniului istoric al Republicii Moldova sunt documentele depozitate în arhive, instituții ale căror pondere în societatea contemoprană devine tot mai evidentă. Arhivele din Republica Moldova sunt instituții publice și sunt deschise publicului larg spre cercetare, în special, istoricilor interesați de cunoașterea evenimentelor din diverse perioade istorice, iar cercetarea documentelor de arhivă permite aprecierea obiectivă și imparțială a faptelor istorice.
Evoluția mișcării arhivistice din Moldova cunoaște mai multe etape. Inițial, arhivele erau stocuri de acte emise de autoritatea statului, cancelaria domnească, și păstrate de beneficiarii acestora, adică de destinatari: stăpâni de moșii laici sau ecleziastici etc. Deși, se presupune că în primele secole de existență a Țării Moldovei ar fi existat arhive pe lângă cancelariile domnești, totuși, despre existența unor asemenea instituții este dificil de vorbit, până la începutul epocii moderne.
Începutul secolului al XIX-lea poate fi considerat momentul înființării instituțiilor arhivistice. În anul 1815, printr-o dispoziție a guvernatorului regiunii Basarabia I. M. Harting a fost fondată Arhiva Guvernatorului Basarabiei și instituită prima funcție de arhivist, ocupată de un secretar gubernial. Acest an poate fi considerat anul fondării primei arhive istorice din Basarabia.
Un rol important în procesul constituirii arhivelor în instituții moderne l-a avut Comisiunea Științifică a Arhivelor din gubernia Basarabia, fondată la 23 august 1898, în fruntea căreia a fost ales nobilul basarabean Nicolae Codreanu, funcție pe care a deținut-o între anii 1898 și 1903, secretar fiind desemnat Ioan Halippa. Prin toate acțiunile sale, comisiunea a pledat pentru o instituție arhivistică istorică centrală a Basarabiei, pentru promovarea principiilor moderne de activitate și, îndeosebi, pentru valorificarea documentelor de arhivă.
O etapă nouă în procesul consolidării arhivisticii basarabene începe în anul 1918, odată cu reîntregirea Basarabiei cu România. A fost instituită Direcția Regională a Arhivelor Statului din Basarabia, în frunte cu Leon Boga, fost angajat al Direcției Generale a Arhivelor Statului din București. Angajații arhivei au reușit, în această perioadă, să salveze multiple colecții de documente, precum și să le includă în circuitul științific. Au fost publicate mai multe culegeri de documente, printre care se remarcă colecția „Documente Basarabene”, îngrijită de L. Boga. Un impact deosebit în promovarea instituției arhivistice basarabene și în special în valorificarea documentelor de arhivă, prin publicarea lor, l-a avut revista „Arhivele Basarabiei”(1929-1938), care și-a desfășurat activitatea sub conducerea profesorilor Toma Bulat și Constantin Tomescu.
Instituția arhivistică din perioada interbelică a stat la baza înființării, în 1940, a Arhivei Centrale de Stat a R.S.S.M. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial colecțiile de documente, în special, cele ce au fost create în perioada administrației românești, au fost evacuate în România, fiind readuse la Chișinău, în 1954.
În anul 1946 au fost constituite două arhive centrale: Arhiva Centrală Istorică și Arhiva Centrală a Revoluției din Octombrie și Construcției Socialiste (Arhiva Partidului Comunist al R.S.S.M.), care, în 1958, au fuzionat, revenind la denumirea „Arhiva Centrală de Stat a R.S.S.M”. În anul 1976 a fost creată Arhiva documentelor fotofonocinematografice, care, după declarația de suveranitate a Republicii Moldova, în 1990, împreună cu Arhiva Centrală de Stat au constituit temelia creării Arhivei Naționale a Republicii Moldova. În toamna anului 1991, în baza arhivei Partidului Comunist a fost înființată Arhiva Organizațiilor Social-Politice din Republica Moldova.
Odată cu adoptarea, la 22 ianuarie 1992, a Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, primul act legislativ care stabilește structura și componența Fondului arhivistic al Statului, începe o nouă etapă în dezvoltarea domeniul arhivistic. Această lege constituie primul pas de trecere de la sistemul sovietic de restricționare a accesului cetățeanului la documentele și informațiile din arhive la un mecanism în care acestea devin instituții publice, cu acces liber la documente. Legea consfințește dreptul constituțional al cetățeanului privind accesul liber la informațiile stocate în colecțiile de documente și stabilește principiile de bază cu privire la preluarea documentelor la păstrarea de stat, conservarea și valorificarea documentelor de arhivă.
Ca urmare a adoptării actelor normative la începutul anilor ’90 ai secolului XX, din sistemul arhivistic al Republicii Moldova a făcut parte Serviciul de Stat de Arhivă al RM, instituție responsabilă de elaborarea și promovarea politicii arhivistice a statului, inclusiv două arhive centrale: Arhiva Națională a Republicii Moldova și Arhiva Organizațiilor Social-Politice din Republica Moldova, două arhive municipale din orașele Chișinău și Bălți și 35 servicii raionale de arhivă.
La 06.06.2018 prin Hotărârea Guvernului nr. 535 Serviciul de Stat de Arhivă se reorganizează prin transformarea din autoritate administrativă centrală din subordinea Guvernului în Agenția Națională a Arhivelor, autoritate administrativă în subordinea Ministerului Justiției.