Context

Perioada sfârșitului anilor ’80 în RSS Moldovenească a fost marcată de procese complexe de transformare societală în contextul politicii privind Perestroika şi Glasnost’ – inițiată și promovată de Comitetul Central (CC) al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). Într-un discurs ținut la Leningrad, în mai 1985, secretarulul general al CC al PCUS Mihail Gorbaciov a recunoscut dezvoltarea economică lentă și standardele de trai inadecvate din URSS. La Congresul al XXVII-lea al PCUS, ținut în perioada 25 februarie – 6 martie 1986, principiile Perestroik-ăi au fost adoptate ca politică a organelor de partid și de stat sovietice.

În contextul degradării situației social-economice, factorii de decizie de la Moscova erau conștienți de necesitatea democratizării societății sovietice prin acordarea unor drepturi politice, economice, culturale ș.a. Reglementările de la Moscova erau transferate spre implementare în republicile unionale. Astfel, într-o Hotărâre ^[1] a Biroului CC al PCM din 10 martie 1987, „Cu privire la desfășurarea alegerilor în Sovietele locale ale deputaților poporului…”, se menționa necesitatea „aprofundării democratismului socialist în spiritul cerințelor congresului al XXVII al partidului”, desfășurarea alegerilor „sub semnul realizării practice a liniilor directoare, înaintate la Plenara CC al PCUS din ianuarie (a. 1987)”. În punctul 3 al Hotărârii CC al PCM din 10 martie 1987 se aproba extinderea dreptului de a înainta candidați pentru Sovietele locale de deputați în colectivele de muncă mari la adunările secțiilor, sectoarelor ș.a.. Prin înscrierea mai multor candidați în competiția pentru un mandat de deputat, alegerile dobândeau un caracter democratic. Dar procesul democratizării se afla doar în etapa sa incipientă.

Pe parcursul anilor 1988-1990, revendicările drepturilor omului din partea diferitelor grupuri din cadrul societății s-au intensificat. Acestea au vizat drepturi sociale, culturale, politice, proces care a culminat cu declararea independenței (la 27 august 1991) a Republicii Moldova.

Anul 1988

Este de remarcat faptul că o primă manifestare a spiritului civic în RSSM a vizat revendicarea unor drepturi de ordin social. Hotărârea ^[2] Biroului CC al PCM din 19 iulie 1988 se referă la o grevă a angajaților parcului de autobuze nr. 2 din Chișinău, care a avut loc la 12 iulie. Șoferii de autobuze au cerut majorarea salariilor și rezolvarea problemelor sociale la întreprindere. CC al PCM a condamnat greva, aprecind că „multe pretenții poartă amprenta unei atitudini egoiste și consumatoriste”. Totuși, reprezentanta unei „brigăzi” de lucrători de partid de la CC al PCUS, N.F. Strela, care a sosit la Chișinău de la Moscova pentru a inverstiga cauzele și temeiul grevei, a constatat justețea multor revendicări ale greviștilor, poziție expusă în stenograma ^[3] ședinței Biroului CC al PCM din 19 iulie.

La sfârșitul anilor ’80 organele de partid din RSSM erau preocupate permanent de rezolvarea problemelor sociale acute, urmărind eliminarea cozilor în magazine, diversificarea produselor alimentare și mărfurilor industriale de primă necesitate, progresul în constuirea spațiului locativ și acordarea locuințelor oamenilor muncii, creșterea calității serviciilor prestate populației ș.a..

Pe lângă revendicări de ordin social, cetățenii încep să revendice și drepturi politice. Astfel, în Rezoluția ^[4] Biroului CC al PCM din 23 august, intitulată „Despre depășirea tendințelor negative în activitatea unor formațiuni autocreate”, a fost criticată „recent apărută” „Mișcare democratică în sprijinul restructurării”, la care se vedea „tendința nu numai de a se contrapune institutelor sistemului politic al societății, dar și de a ocupa în el o poziție dominantă”. Prin acțiunile lor, conducătorii mișcării au creat o situație, care a contribuit la producerea, în timpul mitingurilor, a unor „atacuri asupra organelor de partid, de stat cu scopul compromiterii lor”. În rezoluția respectivă se menționa că clubul literal-muzical „Alexei Mateevici”, condus de Anatol Șalaru, a înaintat revedicări de ordin cultural: „pledează pentru introducerea „limbii moldovenești” în calitate de limbă de stat, aprobarea alfabetului latin, revizuirea granițelor între RSS Moldovenească și RSS Ucraineană. A fost organizată colectarea de semnături în sprijinul diferitelor apeluri inflamatorii”.

Anul 1989

Ca urmare a unor presiuni din partea societății, la începutul anului, în ședința din 24 ianuarie 1989, CC al PCM a aprobat ^[5] proiectul Hotărârii ^[6] Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM „Cu privire la pregătirea proiectelor de legi ale RSSM privind folosirea limbilor”. Aprobarea din partea CC al PCM a survenit pe fundalul unor presiuni făcute prin manifestări stradale neautiorizate, care au avut loc în data de 22 ianuarie. Atunci un grup numeros al participanților la o reuniune a clubului „A. Mateevici” a desfășurat un miting (la lacul „Comsomolist” – actualmente Parcul „„`Valea Morilor”) și un marș pe străzile Chișinăului, ambele neautorizate. La acel grup „s-au alăturat mulți trecători”. „Paralizând circulația transportului public, participanții la procesiunea stradală admiteau apeluri provocatoare și scandări jignitoare la adresa conducătorilor organelor de partid și de stat”. În stenograma ^[7] ședinței Biroului CC al PCM din 31 ianuarie este reprodusă luarea de cuvânt a președintelui comitetului executiv orășenesc Chișinău, Ion Guțu, care menționa, că: „Desigur, astăzi este clar că «mișcarea democratică» și clubul Mateevici s-au unit. Și ceea ce este mai primejdios în această chestiune, este tentativa destul de fățișă de a le lua sub aripa sa de către Uniunea Scriitorilor. Și vor să pună problema creării «frontului popular»”. În Hotărârea ^[8] ședinței Biroului CC al PCM din 31 ianuarie 1989 conducerea partidului cerea atragerea la răspundere a participanților la manifestările stradale neautorizate.

Unul dintre primele documente întocmite în limba română (în baza grafiei chirilice) ale CC al PCM, în comun cu Consiliul de Miniștri, Consiliul Republican al Sindicatelor și CC al UTCL, datează din 22 august 1989, înainte de adoptarea legii cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM. Ne referim la Hotărârea ^[9] „Cu privire la rezultatele întrecerii socialiste republicane dintre orașele RSSM pentru îndeplinirea cu succes a planului de stat cu privire la dezvoltarea economică și socială în prima jumătate a anului 1989”.

În ședința Biroului din 22 august a fost discutat proiectul ^[10] decretului Prezidiului Sovietului Suprem „Cu privire la ordinea temporară de înregistrare a asociațiilor obștești ale cetățenilor Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”. În Nota informativă ^[11] la proiectul decretului, elaborat de Consiliul de Miniștri în comun cu Ministerul Justiției al RSSM. se menționa că „Proiectul Decretului este chemat să contribuie la realizarea (…) dreptului de a se asocia în organizații obștești, care contribuie la dezvoltarea activismului politic (…)”. În ședința Biroului CC al PCM din 3 octombrie a fost aprobat proiectul de lege ^[12] cu privire la referendum. Aceste documente au reprezentat un progres privitor la democratizarea societății și la respectarea drepturilor politice, dar în cadrul sistemului socialist sovietic. Protestele stradale de la 7 noiembrie au perturbat manifestările de comemorare a Revoluției din octombrie (protestatarii au întrerupt o paradă militară în „Piața Biruinței” (actualmente „Piața Marii Adunări Naționale”), cu participarea trupelor din garnizoana Chișinău, ceea ce a forțat militarii să anuleze defilarea coloanei de tehnică militară a armatei sovietice), urmate de tulburările de la 10 noiembrie, când protestatarii au incendiat sediul Ministerului Afacerilor Interne. Concomitent, în statele din blocul socialist aveau loc evenimente, care schimbau cardinal sistemul politic al statelor respective. Prin „prăbușirea” zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989 și prin căderea regimului Ceaușescu în România la 22 decembrie (liderul României a fost executat la 25 decembrie), Uniunea Sovietică își pierdea foștii sateliți, care optau pentru sistem politic democratic și economie de piață (sistemul capitalist).

Anul 1990

Anul 1990 a fost marcat de aprofundarea contradicțiilor dintre PCM și structurile mișcării de eliberare națională. La 16 noiembrie 1989 prim-secretar al CC al PCM devenise Petru Lucinschi, care a deținut funcța în cauză până la 5 februarie 1991. La ședința Biroului CC al PCM din 17 iulie 1990 a fost aprobată o Declarație ^[13] a CC al PCM „În privința documentelor Congresului al II al Frontului Popular din Moldova  în 1989 ca succesor al Mișcării Democratice în Sprijinul Restructurării. „Situația social-politică în republică continuă să rămână dificilă. (…) au devenit mai frecvente atacurile la adresa personalității și ideologiei lui V.I. Lenin, la adresa partidului și la adresa ideologiei socialiste”, se menționa în Declarația CC a PCM. „Ei (lideri ai FPM) declară despre demontarea «regimului comunist și anularea pe întreg teritoriul a structurilor de conducere existente și crearea unora noi», ceea ce este o încălcare a Constituției RSSM, o chemare de facto la răsturnarea orânduirii de stat existente”, se specifica în Declarație (RSSM a fost redenumită în RSS Moldova după declararea suveranității sale pe 23 iunie 1990, nume oficial pe care l-a avut până la 27 august 1991, când a fost proclamată independența sa sub denumirea de Republica Moldova). CC al PCM se declara pentru continuarea politicii de căutare a păcii interetnice, care era „singura temelie trainică a tuturor schimbărilor social-politice”. Plasându-se în postura de arbitru între partea majoritară a societății, care era antrenată în mișcarea de eliberare națională, și partea minoritară, care opunea rezistență (mai ales cercurile de conducere și o parte a populației din raioanele de est, din stânga Nistrului, municipiul Bender, dar și Chișinău), CC al PCM a încercat să concilieze cele două grupări, dar nu a reușit să atenueze contradicțiile dintre acestea, care s-au soldat cu victoria mișcării de eliberare națională, dar și cu crearea unor structuri pseudo-statale separatiste în partea de est a republicii, susținute de armata a 14-cea dislocată în zonă.

În ședința din 5 octombrie 1990 a Biroului CC al PCM, comuniștii au aprobat proiectul de lege ^[14] cu privire la partide și organizațiile social-politice, care a recunoscut faptul că „dreptul cetățenilor la asociere face parte din libertățile lor politice inalienabile”, iar prin asigurarea acestui drept PCM și-a pierdut calitatea de unic partid  în viața politică a RSS Moldova.

Concluzii

Documentele din Fondul CC al PCM arată că perioada anilor 1988-1990 a fost una a creșterii activismului politic al maselor largi ale populației din RSSM. Mișcarea de eliberare națională, din această perioadă, a însemnat o luptă a societății pentru drepturile omului – atât pentru cele sociale, culturale, cât și pentru cele politice, luptă care a culminat cu dobândirea independenței politice a republicii, la 27 august 1991, ceea ce a constituit o transformare revoluționară: schimbarea orânduirii de stat – a sistemului politic. Neatârnarea politică și asigurarea drepturilor sociale, culturale și politice a fost rezultatul unei lupte a majorității societății. Această mișcare a antrenat diverse categorii sociale, profesionale, de vârstă ș.a.. Populația din Republica Moldova au luptat pentru libertate și demnitate, iar acestea puteau fi asigurate prin instituirea sistemului democratic și prin respectarea drepturilor omului.

Adnotări:

1. Hotărârea Biroului CC al PCM din 10 martie 1987, în Originalele rezoluțiilor către Protocolul nr. 28, Fond 51, Inventar 71, Dosar 33, Filele 10-13.

2. Hotărârea Biroului CC al PCM din 19 iulie 1988, în Originalele rezoluțiilor către Protocolul nr 59, F. 51, inv. 71, d. 284, f. 21-27.

3. Stenograma ședinței Biroului CC al PCM din 15 iulie 1988, în Materiale către Protocolul nr 59 al ședinței Biroului CC al PCM din 19 iulie 1988, F. 51, inv. 71, d. 283, f. 29-40.

4. Rezoluția Biroului CC al PCM din 23 august 1988, Protocolul nr. 60, F. 51, inv. 71, d. 285, f. 18-23.

5. Hotărârea Biroului CC al PCM din 24 ianuarie 1989, Protocolul nr. 70, F. 51, inv. 71, d. 404, f. 1-2.

6. Rezoluția Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM din 10 ianuarie 1989, în Materiale către Protocolul nr. 70 al ședinței Biroului CC al PCM din 24 ianuarie 1989, F. 51, inv. 71, d. 406, f. 3-5.

7. Stenograma discuției privitoare la Informația privind politica organizațională a partidului și de cadre despre înaintarea în republică a candidaților la funcția de deputați ai poporului ai URSS, în Materiale către Protocolul nr. 71 din 31 ianuarie 1989, F, 51, inv. 71, d. 410, f. 9-34.

8. Hotărârea Biroului CC al PCM din 31 ianuarie 1989, în Originalele rezoluțiilor către protocolul nr. 71 din 31 ianuarie 1989 a ședinței Biroului CC al PCM, F. 51, inv. 71, d. 411, f. 18.

9. Hotărârea nr. 215 „Cu privire la rezultatele întrecerii socialiste republicane dintre orașele RSS Moldovenești pentru îndeplinirea cu succes a planului de stat de dezvoltare economică și socială în prima jumătate a anului 1989”, în Protocol nr. 81 a ședința Biroului CC al PCM din 22 august 1989, F. 51, inv. 71, d. 450, f. 54-55.

10. Hotărârea Biroului CC al PCM privind aprobarea proiectului de lege al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești „Cu privire la ordinea temporară de înregistrare a asociațiilor obștești ale cetățenilor Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”, F. 51, inv. 71, d. 451, f. 4.

11. Notă informativă cu privire la proiectul de lege al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești „Cu privire la ordinea temporară de înregistrare a asociațiilor obștești ale cetățenilor Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”, în Materiale către Protocolul nr. 81 al ședinței Biroului CC al PCM din 22 august 1989, F. 51, inv. 71, d. 451, f. 69.

12. Rezoluția Biroului CC al PCM cu privire la aprobarea proiectului de lege al RSS Moldovene;ti cu privire la referendum (plebiscitul popular) în RSSM, în Originalele rezoluțiilor către Protocolul nr. 84 al ședinței Biroului CC al PCM din 3 octombrie 1989, F. 51, inv. 71, d. 466, f. 9.

13. Declarația CC al PCM privind atitudinea față de documentele Congresului al II al Frontului Popular din Moldova, în Protocolul nr. 3 al ședinței Biroului CC al PCM din 17 iulie 1990, F. 51, inv. 71, d, 633, f. 5-8.

14. Hotărârea Biroului CC al PCM referitoare la proiectul legii „Cu privire la partide și organizațiile social-politice”, în Materiale către Protocolul nr. 8 al ședinței Biroului CC al PCM din 5 octombrie 199, F. 51, inv. 71, d. 652, f. 61.