Harta operațiunii de deportare în masă SUD (ЮГ) din 6-9 iulie 1949

În vederea desfășurării operațiunii, gândită și realizată ca una quasi-militară, au fost create 7 sectoare: Bender, Cahul, Chişinău, Orhei, Bălți, Soroca și Râbnița.

La fiecare sector sunt indicate:
  • numărul de familii „ridicate”;
  • numărul personalului operativ;
  • numărul trupelor de interne (MVD) și paza internǎ a securității statului (MBG);
  • numărul activului local de stat și partid;
  • numărul mijloacelor de transport mobilizate;
  • numărul stațiilor de cale ferată;
  • numărul de vagoane și numărul de eșaloane.
Localitățile/centrele indicate cu butoane verzi reprezintă locul în care erau transportate persoanele/familiile din cele 7 sectoare menționate pe hartă. Făcând clic pe localitatea respectivă (evidențiată cu culoarea verde) se va afișa dosarul în care sunt incluse toate persoanele îmbarcate în vagoane pentru a fi deportate. Persoanele erau transportate din localități în automobile (nr. total de automobile indicat - 3728), la 26 gări feroviare, ulterior din gări erau îmbarcate în 1639 vagoane, 30 trenuri și deportate în regiunile îndepărtate ale URSS: Tiumeni, Kurgan, Irkutsk, Kemerov, Citinsk, RASS Bureato-Mongolă, Habarovsk și Altai.
Localitățile/centrele indicate cu butoane verzi reprezintă locul în care erau transportate persoanele/familiile din cele 7 sectoare menționate pe hartă. Persoanele erau transportate din localități în automobile (nr. total de automobile indicat – 3728), la 26 gări feroviare, ulterior din gări erau îmbarcate în 1639 vagoane, 30 trenuri și deportate în regiunile îndepărtate ale URSS: Tiumeni, Kurgan, Irkutsk, Kemerov, Citinsk, RASS Bureato-Mongolă, Habarovsk și Altai.
Informații generale despre OPERAȚIUNEA DE DEPORTARE ÎN MASĂ „IUG”/SUD
 
În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 regimul comunist sovietic organiza cea mai amplă deportare în masă de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova care a cuprins:
  • 11.281 familii, contingentul strămutaților forțat alcătuind 35.796 de persoane;
  • dintre care 11. 889 erau copii,
  • 14.033 – femei;
  • 9 864 – bărbați.
  • Lista persoanelor deportate o puteți vizualiza aici – Operațiunea SUD, 1949 

Pentru organizarea operațiunii au fost mobilizați 3.389 colaboratori ai poliției politice(MGB) și civile sovietice (MVD):

  • 9.050 soldați ai trupelor de interne și securitate (MVD-MGB);
  • 22.560 activiști de stat și de partid.

În conformitate cu Harta de mai sus, pentru desfășurarea operațiunii, gândită și realizată ca o operațiune militară, inclusiv denumirea conspirativă (rus. ЮГ, rom. Sud) au fost mobilizate:

Scopul deportării a fost multiplu:

  1. inocularea fricii în rândurile țăranilor pentru ca aceștia să renunțe la proprietățile lor și să intre în colhoz – înainte de deportare erau colectivizate 32 % din gospodării, iar peste câteva luni, în noiembrie, cca. 80 la sută. Acest rezultat a fost atins și prin amenințarea țăranilor după iulie 1949 că dacă nu intră în colhoz, se va organiza o altă deportare. Un instructor al CC al PCM, Paniș, în septembrie 1949, fiind în vizită în satul Egorovca din raionul Fălești profera următoarele amenințări: „O să vă strivim cu șinele, acum avem tractoare și tancuri”. El a mai spus că partidul avea trei arme pentru a-și atinge obiectivele – a. ideologia, b. cointeresarea materială și c. coerciția (принуждение) și dacă primele două nu aduc rezultate, se recurge la a 3-a (printre care, deportarea în masă);
  2. eliberarea spațiului locativ pentru elita de partid și de stat, mai ales pentru cei veniți din afară, Rusia, Ucraina etc.;
  3. asigurarea cu forță ieftină de muncă a unor regiuni cu climă aspră care duceau lipsă de mână de lucru;
  4. prin deportarea în masă din 1949 societatea basarabeană a fost decapitată de elitele economice, politice și intelectuale, elitele fiind, cum se știe, purtătoare a conștiinței naționale moderne, în cazul nostru, a celei românești moderne care abia se înfiripase în perioada interbelică; impactul asupra elitelor altor grupuri etnice, mai ales găgăuzi, bulgari, ucraineni, a fost la fel de devastator.

Sursa: Agenția Națională a Arhivelor, dosarul operațiunii Iug/Sud. Fond R-3403, inventar 1, dosar 1. Scanată și restabilită de Ingeocad, tipărită de Imprint Plus SRL.