Claudia Cobizev, ilustră discipolă a lui Alexandru Plămădeală – 120 de la naştere
La 20 martie se împlinesc 120 de ani de la naşterea Claudiei Cobizev, unul dintre cei mai talentaţi şi prolifici artişti plastici din Moldova. A excelat în sculptura monumentală, este însă recunoscută drept artistă merituoasă şi în domeniul sculpturii de şevalet. Lucrările sale se caracterizează prin claritatea conturului, linii viguroase şi ferme, simplitate, esenţializare şi generalizare artistică, expresivitate, armonie şi echilibru. Toate acestea s-au datorat talentului său, tehnicii însuşite temeinic, observaţiilor directe asupra mediului natural şi social, a comportamentelor şi trăsăturilor umane individuale. Claudia Cobizev a lucrat cu diferite materiale: lemn, ghips, ipsos, aramă, bronz, aluminiu. A creat o galerie impresionantă de portrete sculpturale, dar şi numeroase compoziţii, îmbrăţişând teme de o mare diversitate, precum ruralitatea, femeia şi maternitatea, salvgardarea păcii, munca şi omul muncii ş. a. Printre cele mai cunoscute lucrări ale plasticienei se înscriu „Cap de moldoveancă” (1947, lemn), „Ospitalitate” (1947, ghips), „Vremea secerişului” (1950, aluminiu), „Dimineaţa vieţii noi” (1956, ghips), „Darurile Moldovei” (1959, ghips patinat), „Tăietor de lemne din Rucăr” (1961, ghips), „Ţărancă din Câmpulung” (1961, aluminiu), „Cântec” (1963, ghips patinat), „Portretul mamei” (1966, lemn), „Aurica” (1967, aramă), „Sora medicală Leana” (1969, ghips), „Moldova însorită” (1972, aluminiu), „Dragoş–Vodă” (1976, aluminiu) şi altele.
Claudia Cobizev s-a născut la 13/20 martie 1905 în or. Chişinău. Viitoarea sculptoriţă şi-a petrecut copilăria în satul Sadova din judeţul Chişinău (astăzi, în raionul Călărași). Pasiunea ei pentru desen şi modelare s-a manifestat de timpuriu. Un pictor sosit în vizită la familia pădurarului din localitate i-a remarcat talentul, îndemnând-o să persevereze pe calea artei, fapt ce i-a întărit convingerea că trebuie să meargă la studii, la o instituţie de profil din or. Chişinău.
Între anii 1926–1931, Claudia Cobizev a studiat la Şcoala de Arte Frumoase din Chişinău în atelierul profesorului Alexandru Plămădeală. Plasticiana avea să-şi amintească peste ani cu multă căldură despre profesorii Şcolii de Arte Frumoase din capitala Basarabiei, menţionându-i în mod special pe Şneer Cogan, Alexandru Plămădeală şi Auguste Baillayre.
În anul 1931, Claudia Cobizev a început să studieze sculptura monumentală la Academia de Arte Frumoase din Bruxelles (Académie royale des Beaux–Arts de Bruxelles). Şcolile de arte din Regatul Belgiei erau frecventate și de alți artişti originari din Basarabia, care au devenit ulterior renumiţi, precum Tatiana Nicolaidi, Moisei Gamburd, Afanasie Modval, Nina Jascinsky, Idel Ianchelevici, Elisabeth Ivanovsky. Documente de arhivă din fondul personal al artistei ce se află în custodia Agenţiei Naţionale a Arhivelor cuprinde informaţii relevante cu privire la această perioadă din viaţa sa, dar şi la procesul de studii şi la ordinea ce domnea în Academie. Claudia Cobizev i-a avut ca profesori pe renumiţii sculptori şi medalişti Victor Rousseau, rectorul Academiei, și Égide Rombaux.
Banii luaţi de acasă i-a ajuns Claudiei doar pentru a-şi plăti drumul până la Bruxelles. Familia nu o putea sprijini finaciar, aşa că a trebuit să-şi caute de lucru chiar din primele zile ale aflării sale la Bruxelles. S-a angajat mai întâi să facă curăţenie şi alte munci la un magazin de produse alimentare, cu program zilnic între orele 7.00–17.00, pentru munca sa fiind răsplătită cu locuinţă la mansardă, neîncălzită, masă şi 100 de franci. Zilele de duminică şi le petrecea în muzee şi vizitând expoziţii de artă, acestea fiind ocupaţii formative de mare importanţă şi, deopotrivă, sursă de delectare sufletească (F. R–3137, inv. 1, d. 5, f. 3–11).
O conversaţie cu rectorul Victor Rousseau avea să-i schimbe cursul vieţii. Întâlnind-o întâmplător şi interesându-se de situaţia ei, maestrul a aflat despre lipsurile ce o copleşeau, inclusiv despre faptul că din acest motiv nu putea merge în vacanţă să-şi vadă familia. Pentru a înlesni studentei călătoria spre casă, rectorul a dispus să i acordate suma de 1000 de franci din casieria Academiei.
Claudia nu s-a mai întors la Bruxelles. Între anii 1934–1940 a locuit la Bucureşti. A studiat la Academia de Arte sub îndrumarea sculptorului Cornel Medrea. Nu a obţinut însă în cariera sa vreo diplomă universitară. Astfel se explică faptul că în anchetele pe care le-a completat de-a lungul vieţii la rubrica „studii” Claudia Cobizev a indicat de fiecare dată „superioare incomplete”. În această perioadă, a colaborat la proiectele lui Cornel Medrea, între altele, şi la decorarea Pavilionului României la Expoziţia Internaţională de la New York din anii 1939–1940 (F. R–3137, inv. 1, d. 12, f. 78).
Claudia Cobizev considera că în devenirea sa ca artistă un rol de seamă au jucat plasticienii Cornel Medrea, Constantin Baraschi şi alţi sculptori români. În anii 1930, Claudia Cobizev a realizat sculpturile „Buna–Vestire” (1936), „Ana–Maria” (1937), „Cap de femeie” (1939), lucrările de grafică „Don Quijote” (1938), „Cântăreţul Orfeu”, (1938), „Perseu şi Andromeda” (1939) şi altele.
Tânăra artistă a participat cu lucrări la expoziţiile Societăţii de Arte Frumoase din Basarabia, dar şi la Salonul oficial de pictură şi sculptură, organizat de Ministerul Cultelor şi Artelor al României. Sculptoriţa şi-a expus lucrările alături de artişti renumiţi din provincia natală şi din întreaga ţară (Alexandru Plămădeală, Miliţa Petraşcu, Cornel Medrea, Constantin Baraschi, Oscar Han, Corneliu Themeli, Ion Jalea şi alţii). La Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură din martie–mai 1935 Claudia Cobizev a expus două lucrări, „Cap de expresie” şi „Portret, D-ra B.”. La Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură din aprilie – mai 1938 Claudia Cobizev a fost prezentă din nou cu două lucrări în ghips, „Teatru”, schiţă şi „Ţăranul”, schiţă (F. R–2114, inv. 1, d. 43, f. 14). În acelaşi an, Societatea de Arte Frumoase din Basarabia a organizat Salonul al X–lea de pictură, sculptură, desen, gravură şi artă decorativă, la care au fost expuse lucrările executate de Claudia Cobizev „Ţăran” şi „Maternitate” (F. R–2114, inv. 1, d. 38, f. 79). În cadrul Salonului oficial de pictură şi sculptură, organizat de Ministerul Cultelor şi Artelor al României în aprilie – mai 1940, au fost expuse lucrările „Ştefan cel Mare” şi „Buna–Vestire” (F. R–3137, inv. 1, d. 12, f. 18, f. 87).
Recunoaşterea publică nu s-a lăsat aşteptată. „Pentru lucrările merituoase” expuse la Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură din anul 1934 Claudia Cobizev a fost distinsă cu premiul Primăriei Municipiului Bucureşti. Colecţiile Statului Român îi propuneau autoarei să-şi vândă sculptura intitulată „Cap de expresie” în schimbul a cinci mii de lei. Iar pentru sculptura intitulată „Portret” şi ţinând seama de lucrările valoroase prezentate de artistă la Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură din anul 1939, la propunerea juriului Salonului acesteia i-a fost decernat Premiul Fundaţiei Simu.
Aflarea Claudiei Cobizev la Bucureşti s-a prelungit până la ocuparea Basarabiei de Uniunea Sovietică, în iunie 1940. Revenind la Chişinău, s-a angajat în calitate de profesoară la Şcoala de Arte Plastice, a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici (în continuare, UAP) din RSS Moldovenească (F. R–3137, inv. 1, d. 4, f. 3). Împreună cu alţi plasticieni basarabeni (Moisei Gamburd ş. a.), a lucrat la amenajarea pavilionului RSS Moldoveneşti la Expoziţia Realizărilor Economiei Naţionale (EREN) din Moscova, pentru care a executat reliefurile uşii, lucrare intitulată „Belşug” (rus. Изобилие).
În timpul războiului sovieto-german Claudia Cobizev s-a aflat pe teritoriul Basarabiei. Ea a primit comenzi de la Primăria Chişinău de executare a unor lucrări la reconstrucţia clădirilor din oraş. În afară de aceasta, sculptoriţa a luat parte la „lucrările de amenajări şi transformări la Cimitirul Eroilor”, efectuate sub conducerea Primăriei Chişinău. Este de notat faptul că un alt sculptor cunoscut, Vladimir Dobroşinschi, a modelat şi turnat sculpturi pentru acelaşi Cimitir al Eroilor din Chişinău.
În 1943, Claudia Cobizev s-a angajat să sculpteze pentru Palatul Culturii (în prezent, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”) şase basoreliefuri intitulate „Teatru”, „Ştiinţă şi Cultură”, „Proză şi Poezie”, „Arhitectură şi Sculptură”, „Dans”, „Muzică şi Pictură”. Pentru acestea plasticiana urma să primească o retribuţie în valoare de 1.200.000 de lei. Până în primăvara anului 1944 ea a reuşit să realizeze patru reliefuri. Aidoma sculpturilor executate pentru Cimitirul Eroilor şi acestea s-au pierdut fără urmă.
În iulie 1944, Claudia Cobizev a părăsit Chişinăul, stabilindu-se cu traiul la Craiova. A început să colaboreze cu Secţia de Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Regional Oltenia al Partidului Comunist Român (în continuare, PCR). Ca pictoriţă, s-a ocupat de prezentarea artistică a concertului al cărui program conţinea „Uvertura solemnă 1812” de P. I. Ceaikovski, organizat în anul 1945, la Craiova (F. R–3137, inv. 1, d. 15, f. 3–4).
La recomandarea Comitetului Regional Oltenia al PCR, la 02.11.1944, Claudia Cobizev a fost angajată în calitate de traducătoare la Comisia Aliată de Control din România. Potrivit mărturiilor depuse de ea însăşi, în cadrul acestei Comisii s-a ocupat de „repatrierea cetăţenilor şi a bunurilor sovietice”. Auzind că la Craiova se găseau lucrări de artă transportate din teritoriul ocupat de sovietici, spunea ea, a cerut sprijinul Comisiei pentru a da de urma colecţiei reproducerilor de lucrări plastice ce aparţinuse Şcolii de Arte din Chişinău. Colecţia Şcolii de Arte nu a fost găsită, dar în timpul investigaţiilor au fost depistate sculpturile domnitorilor Ştefan cel Mare şi Vasile Lupu. Mai departe susţinea că prin implicarea „experţilor de la Moscova” a avut loc „înapoierea acestor monumente Moldovei” (F. R–3137, inv. 1, d. 5, f. 9–10).
După al Doilea Război Mondial, Claudia Cobizev s-a conformat constrângerilor ideologice ale partidului–stat, a adoptat „metoda” realismului socialist în artă, executând lucrări în baza comenzii de stat şi completând an de an rândurile participanţilor la expoziţii republicane şi unionale, organizate în cinstea unor jubilee, evenimente şi sărbători oficiale. Printre lucrările executate de Claudia Cobizev în primii ani postbelici iese în evidență prin calităţile artistice remarcabile, notorietatea de care s-a bucurat atât în republică cât şi peste hotarele Moldovei Sovietice şi prin încărcătura simbolică ce i-a fost conferită sculptura în lemn „Cap de moldoveancă”. Aceasta a fost apreciată în perioada sovietică drept expresia sintetică a „femeii moldovence” şi chiar a „poporului moldovenesc”.
________________________________________________________________________
Claudia Cobizev în timpul lucrului la sculpturile „Ospitalitate”, „Cântecul”, „Fie soare întruna!”, „Sora de caritate”, anii ’50 – ’70 ai secolului al XX–lea. F. R–3137, inv. 1, d. 15, f. 5, 8; inv. 2, d. 6, 10, 13.
În paralel cu activitatea de creaţie, Claudia Cobizev a lucrat în calitate de profesoară de sculptură la Şcoala de Arte din Chişinău (1945–1952). Ilustra sculptorită a fost membră a conducerii UAP, a Comitetului de Stat pentru acordarea Premiilor de Stat ale RSSM, a făcut parte din Comisia de Experţi a Ministerului Culturii al RSS Moldoveneşti. Ea a fost decorată cu ordinele „Insigna de Onoare” (1947) şi „Drapelul Rosu de Munca” (1957). În anul 1960 i-a fost acordat titlul de Artist Emerit al RSSM, iar în 1965 a devenit Artist Plastic al Poporului din RSSM. În 1968, pentru lucrarea „Pământ eliberat” i s-a conferit Premiul de Stat al RSSM în domeniul literaturii şi artei.
Există în creaţia Claudiei Cobizev şi un segment aproape deloc studiat, care a scăpat ochiului vigilent al cenzurii din perioada cuprinsă între anii 1945–1990. Acesta este reprezentat de desenele şi de crochiurile artistei, ingenui şi spontane, ce se păstrează în număr însemnat, în fondurile Agenţiei Naţionale a Arhivelor, în așteptarea cercetătorilor care să le pună în valoare.
Desene originale şi copii fotografice ale unor lucrări de grafică realizate de Claudia Cobizev. F. R–3137, inv. 1, d. 2, f. 23–24; d. 20, f. 1–2, 4, 7–11.
