„Chestiunea limbii de stat în RSS Moldovenească reflectată în documentele Fondului Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei (1989-1991)”

313
avizeavize

Context

Perestroika şi Glosnost se aflau în ultima fază. Raportul de la plenara Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 19 septembrie 1989 intitulat ,,Despre politica naţională a partidului în condiţiile actuale” arăta necesitatea unor schimbări profunde în privinţa chestiunii relaţiilor dintre naţionalităţi. Situaţia de la acel moment la nivelul întregii Uniuni era apreciată ca una foarte complicată.

 În RSS Moldovenească, chestiunea lingvistică în contextul creat de Perestorika şi Glasnost prinde amploare şi capătă intensitate. După anunţarea reformelor lui Mihail Gorbaciov, la 26 mai 1987, Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei şi Consiliul Miniştrilor al RSS Moldovenești a aprobat două hotărâri: ,,Despre îmbunătăţirea învăţării limbii moldoveneşti în republică” şi ,,Despre îmbunătăţirea învăţării limbii ruse în RSS Moldovenească”.

În punctul doi al rezoluţiei de la 11 mai 1988 al departamentelor de Ştiinţă şi Instituţiilor de Învăţământ, al Propagandei şi Agitaţiei, şi al Culturii ale Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei se specifica necesitatea obligării instituţiilor publice de la nivel local, raional şi republican de a asigura politica bilingvă, de creare a condiţiilor favorabile pentru învăţarea limbii moldoveneşti dar şi, în egală măsură, a limbii ruse în republică, şi, de asemenea, de a se asigura respectarea principiului folosirii limbii naţionale şi limbii ruse în sferele social-politică şi social-economică ale Moldovei sovietice.

Anul 1989

Rezoluţia Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenească din 25 ianuarie 1989 iniţiază procesul de pregătire a proiectelor de lege cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul republicii, conferirea statutului de limbă de stat limbii „moldoveneşti” şi trecerea limbii „moldoveneşti” la grafia latină.

Elaborarea proiectului de lege privind trecerea limbii „moldoveneşti” la grafia latină a fost o sarcină predată Comisiei permanente a Sovietului Suprem al RSS Moldovenească (Comisiei pentru Educaţie naţională, Ştiinţă şi Cultură). O a doua variantă a proiectului de lege a fost elaborată de Institutul Limbii şi Literaturii al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldovenești.

La 16 martie 1989, în ziarul Literatura şi Arta este publicat proiectul de lege al Uniunii Scriitorilor privind modificarea Constituţiei RSS Moldovenești. Acesta formula necesitatea introducerii articolului 701 în Legea Fundamentală a republicii, care ar fi reglementat chestiunea funcţinării limbii „moldoveneşti” ca limbă de stat, introducerea şi folosirea grafiei latine, păstrarea şi dezvoltarea limbii găgăuze, dezvoltarea şi folosirea limbii ruse, dezvoltarea şi folosirea limbilor materne ale altor naţionalităţi de pe teritoriul republicii, folosirea limbilor şi relaţia lor cu limba de stat. Conform proiectului Uniunii Scriitorilor, formele de folosire a limbii de stat şi a altor limbi se stabilea prin legi, şi nu reglementa folosirea limbilor în activitatea cotidiană, în comunicarea interpersonală şi în zonele militare.

La 5 mai 1989, este dezbătut cu uşile închise proiectul de lege elaborat de Comisia pentru Educaţie naţională, Ştiinţă şi Cultură. Câteva aspecte erau considerate de liderii Moldovei sovietice ca fiind problematice. Primul era stabilirea termenului de realizare a tranziţiei la grafia latină (stabilit iniţial pentru anul 1995, cu o etapă finală ce urma să se extindă spre anul 1998). După cum reiese din stenograma şedinţei din 5 mai, autorităţile Moldovei sovietice considerau că trecerea la scrierea cu grafie latină trebuia să se realizeze treptat, atât pentru că tranziţia rapidă ar putea crea un şoc, dar şi pentru că, tehnic, această măsură era şi costisitoare, şi greu de accelerat. Al doilea aspect discutat la şedinţă era legat de justificarea proiectului de lege: iniţial, proiectul elaborat de specialiştii Academiei de Ştiinţe susţinea recunoaşterea identităţii române a limbii „moldoveneşti”. Necesitatea trecerii limbii moldoveneşti la grafia latină a fost justificată de secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei, Simion Grossu, prin prisma apartenenţei acesteia la grupul de limbi romanice, interpretare ce trebuia să se regăsească şi în proiectul de lege. A treia chestiune pe care autorităţile sovietice o considerau dificilă în legătură cu trecerea la grafia latină făcea referire la popularitatea acestei măsuri, mai cu seamă în unele raioane ale republicii. Cu toate acestea, după cum reiese din stenogramă, sondajul realizat de Institutul Limbii şi Literaturii a Academiei de Ştiinţe la cererea Comisiei a arătat că 99,3% din răspunsurile primite de la cetăţeni au fost în favoarea trecerii la grafia latină.

În contrapondere la varianta proiectului de lege elaborat şi publicat de comunişti, la 17 mai 1989, în ziarul ,,Moldova Socialistă” este publicat proiectul de lege intitulat ,,Despre statutul limbii de stat în RSS Moldovenească şi despre funcţionarea limbilor pe teritoriul republicii”, varianta Academiei de Ştiinte a RSS Moldoveneşti. Ca reacţie, la şedinţa Biroului Central al Comitetului Partidului Comunist al Moldovei este adoptată hotărârea de aplicare a unui avertisment dur redactorului ziarului, Tudor Ţopa.

La cererea Comitetului orăşenesc şi al Comitetului raional Rîbniţa, doctorul în ştiinţe juridice Vasili Iakovlev realizează o analiză politico-juridică a proiectelor privind limbile, varianta Uniunii Scriitorilor. În analiza parvenită la 28 august 1989 erau formulate mai multe critici pentru fiecare dintre aspectele proiectelor de lege: chestiunea funcţionării limbii „moldoveneşti” ca limbă de stat, introducerea şi folosirea grafiei latine, păstrarea şi dezvoltarea limbii găgăuze, dezvoltarea şi folosirea limbii ruse, dezvoltarea şi folosirea limbilor materne ale altor naţionalităţi de pe teritoriul repblicii, folosirea limbilor şi relaţia lor cu limba de stat. Între critici, autorul analizei sublinia că nu există o relaţie de cauzalitate între grafie şi degradarea limbii, iar echivalarea celor două limbi – limba „moldovenească” şi limba română – ca argument al trecerii la grafia latină ar fi fost inadecvată etc.

Anul 1990

Chestiunea limbii de stat şi a politicii lingvistice continuă să fie dezbătute de autorităţi pe parcursul anului 1990. Acestea susţineau că este necesar de abordat subiectul lingvistic reieșind din specificul multinațional al republicii.

În pofida planificării de către Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei a unor activităţi activităţi privind realizarea politicii lingvistice (crearea unei comisii interinstituţională responsabilă cu studierea istoriei şi dezvoltării limbii „moldoveneşti”, îmbunătăţirea condiţiilor de studiu şi educaţie în limba găgăuză şi bulgară a tinerilor care aparţin acestor etnii etc), aceste acţiuni erau recunoscute ca fiind insuficiente, în republică afirmându-se doar parţial bilingvismul.

La Congresul al XVII-lea al Partidului Comunist al Moldovei a fost înaintată propunerea instituirii sărbătorii naţionale ,,Limba noastră”, iniţiativă susţinută de Sovietul Suprem al RSS Moldovenească prin Hotărârea din 24 iunie 1990. Ca urmare, ziua de 31 august, ziua adoptării legii ,,Despre statutul limbii de stat în RSS Moldovenească”, a fost declarată sărbătoare naţională şi zi de odihnă.

Totuşi, în 1990, autorităţile sovietice considerau riscul escaladării tensiunilor interetnice, legate şi de chestiunea lingvistică, eminent.     

Anul 1991

Într-o notă emisă de Comisia permanentă a Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la 27 iunie 1991 se constată că prin cele trei legi adoptate în 1989 – ,,Despre statutul limbii de stat în RSS Moldovenească”, ,,Despre funcţionarea limbilor pe teritoriul RSS Moldovenească” şi ,,Despre revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină”, care au conferit statutul de limbă de stat limbii „moldoveneşti” şi au consolidat statutul limbii ruse ca limbă de comunicare interetnică – precum şi prin programul de asigurare a funcţionării limbilor pe teritoriul republicii, au fost eliminate deformările politicii lingvistice existente în trecut. În pofida acestor evoluţii, se arăta în notă, situaţia social-politică generală din republică, „extreminsmul”, „separatismul”, şi situaţiile de criză îşi găseau reflecţia în procesele legate de limbi.      

În 1991 a fost celebrată sărbătoarea naţională ,,Limba noastră”. Conform recomandărilor orientative ale Comitetului republican şi comitetelor organizatorice locale, în fiecare localitate urmau să fie constituite grupuri de creaţie care să desfăşoare un şir de acţiuni cu caracter cultural-artistic (substituirea numelor de străzi cu nume ce corespund spiritualităţii naţionale, spectacole de muzică şi poezie, organizarea bibliotecilor, şezători folclorice, colocviuri, expoziţii, concursuri, victorine, jocuri, inaugurarea pietrelor de temelie a viitoarelor monumente dedicate renaşterii naţionale, mitinguri teatralizate, concerte, întâlniri de creaţie, spectacole cu titlul ,,Limba noastră-i o comoară” etc).